Vama Cucului era cunoscută în zonă și ca vama nimănui. Cel care se strecura printre grăniceri, evitând vama româno-ungară, se spunea că „a trecut pe la Vama Cucului”.
Împotriva acestora, patrule de grăniceri circulau mereu, dealungul graniţei, schimbându-şi însă itinerarul de la o zi la alta.
Ungurii aveau obiceiul să ne zvârle peste graniță pe toţi indivizii lor indezirabili.
Femei, bătrâni, hoţi, cu locul de origine necunoscut, erau trimişi la noi, de unde erau expediați înapoi, în Ungaria, pentru ca, peste un timp, să ne pomenim iar cu ei.
Vă închipuiţi ce tragic era acest tenis cu mingii umane aruncate astfel peste graniţă.
Se vorbea de cazul unei femei care făcuse de cinci ori drumul încoace şi încolo, până când, distrusă de oboseală, a murit.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
