Pentru cei care au fost pentru prima dată față în față cu viziunea artistică a lui Mihai Horea a fost un moment revelator și emoționant. Galeristul Emil Ene a deschis seara „motivând” alegerea: „Galeria Romană, anul acesta, pentru că este anul Centenarului, își propune să vă prezinte câteva evenimente care, credem noi, sunt deosebite pentru istoria artei românești contemporane. România ar trebui să se mândrească cu acești câțiva pictori pe care o să-i prezentăm anul acesta. Unul dintre ei este Mihai Horea. Ne aflăm în fața unui pictor foarte important, puțin cunoscut, foarte mult cunoscut, însă, de cei care iubesc pictura, cei care înțeleg pictura”.

Fiul pictorului, Mihai Marin Horea, a explicat cu emoție de ce a fost ales pentru această expoziție titlul „Equinox”. „Dragostea lui față de echinox – pentru noi toți – era de neînțeles, dar nici eu nu l-am întrebat vreodată de ce. Când nu eram împreună, de echinox, îmi dădea telefon, chiar și noaptea târziu și îmi spunea:«dormi liniștit, că astăzi este ziua egală cu noaptea»”, a spus fiul pictorului.

Apoi a continuat: „Un capitol din cartea unchiului meu Mihai Sârbulescu – «Egalitățile trebuie înfrânte» – vorbește despre faptul că Mihai Horea ținea foarte mult ca egalitățile să fie înfrânte. Îi învăța pe toți studenții acest lucru și pe mine mă învăța când eram în gimnaziu să-mi înfrâng egalitățile. Îl deranjau mult; dacă în vreo lucrare de-a unui pictor vedea egalități nu le suporta.

Era atât de liniștit în fața echinoxului – această egalitate din natură, din astronomie, nu o putea suprima. Astfel că, dacă tot nu putea să intervină asupra naturii zicea să dormim liniștiți. ”

Analiza culorii

Co-proprietarul galeriei de artă, Monica Andronic, și-a exprimat, de asemenea, bucuria de a găzdui lucrările acestui artist unic: „Expoziția a fost și pentru mine o, parțială, surpriză, pentru că noi am mai avut lucrări deale lui Mihai Horea în expoziția «Cald și rece».

Expoziția EQUINOX este deschisă până la data de 15 martie 2018, la Galeria Romană, bd. Lascăr Catargiu, nr.1, în Piața Romană.

Dar aici, văzând lucrări din toată perioada creației artistului, neam putut face o imagine de ansamblu despre ce a însemnat artistul Mihai Horea și despre complexitatea creației sale. Elev al lui Nicolae Dărăscu și Camil Ressu, îi descoperă apoi pe Mattis Teutsch și pe Alexandru Ciucurencu adevăratul său maestru și așa a ajuns la aceste studii de culoare și de analiză a culorii extrem de elaborate”.

Promovare, recunoaștere 

Galeristul Emil Ene a încheiat cu un îndemn: „Aici sunt ultimele lucrări cunoscute ale lui Mihai Horea, care nu sunt încă în colecții particulare sau în muzee. Sunt foarte multe lucrări în colecții particulare, dar cei care au colecționat de-a lungul vremii Mihai Horea sunt cu adevărat colecționari de artă. Aș dori ca pe acest pictor, care înseamnă foarte mult pentru pictura românească, să încercăm să-l cunoștem mai bine, să îl promovăm și să-l așezăm acolo unde îi este locul”.


Unicitate


Maestrul Mihai Sârbulescu a oferit clipele de revelație. „Trei puncte de trecere am. Primul: Mihai Horea este pentru mine, încă din studenție, cel mai important reper din pictura românească contemporană, e pictorul cel mai admirat de mine. Punctul doi: Mihai Horea este maestrul mondial al contrastului caldrece. Știu ce spun. (…) La acest capitol maeștrii mondiali avem foarte mulți , începând cu cavernele Altamira, Lascaux, trecând prin mozaicul roman, până la Rembrandt, Velasquez, Goya,Tintoretto… sunt maeștri mondiali.

Mihai Horea unic, în toată pictura mondială, nu numai în pictura românească. Am discutat cu colegi pictori și nu am găsit un alt contracandidat pentru această înaltă cupă. Punctul trei, ultimul: ce se vede în pictura lui Mihai Horea, soluția lui ultimă, ca să spun așa, abstractul.

Este de o nespusă generozitate, totul e pus în față – nu-i niciun ascunziș; dacă citești un comentariu al unei picturi figurative, cu un cățel în prim-plan – cățelușul din prim-plan, într-o cameră, stă cu nasul în sus.. cu gura deschisă … comentatorul zice – a simțit duhul care vine… deci trebuie să-ți explice.

Însă aici nu e nimic de explicat: tot ce e în față, aia este și nimic altceva. Pictura figurativă este o artă interdisciplinară, este pictură și cuvânt, dovadă că poți să comentezi. Aici nu ai ce comenta, aici e doar ochiul simțitor, pictură-pictură. Kandisky avea vorba aceasta: «Nu am vrut să ascund pictura în spatele obiectelor». Aici este atât de simplu: vezi ce se vede! Nu este absolut niciun truc. Roșul nu este o imitație de roșu, pătratul nu este o imitație de pătrat…”.