Pe 30 octombrie, ortacii vor intra pentru ultima oară în galeriile adânci. Vor rămâne doar câțiva paznici și amintirile, multe dintre ele înfiorătoare. Cea mai mare mină din Valea Jiului a fost declarată nerentabilă

Doar 337 de angajaţi mai rămăseseră, în ultimul an, la mina Petrila, de şase ori mai puţini decât în urmă cu 20 de ani. Jumătate dintre ei vor fi disponibilizaţi cu salarii compensatorii, ori vor fi transferaţi la alte exploatări din Valea Jiului. „După ultimul schimb şi ultima tonă de minereu scoasă din subteran, 47 de angajaţi vor fi redistribuţi la Uricani şi Paroşeni, 125 sunt trecuţi pe lista de disponibilizare, formalitate care, încă nu ştim, va avea loc ori începând cu 1 noiembrie, ori cu 1 decembrie, iar restul de 165 de oameni vor participa la lucrările de închidere din subteran până pe 31 decembrie. De la 1 ianuarie, acești 165 de angajați vor fi, de asemenea, redistribuiți la celelalte două mine (Uricani și Paroșeni) care își vor înceta activitatea extractivă pe 31 decembrie 2017”, spune Aurel Anghel, directorul Societăţii Naţionale de Închidere Mine Valea Jiului, societate înfiinţată cu trei ani în urmă prin preluarea minelor considerate neviabile de la fosta Companie Naţională a Huilei Petroşani. Mina va intra în programul de ecologizare prevăzut pentru exploatările miniere nerentabile și apoi terenul va intra în posesia Primăriei Petrila.

FOTO": La ieșirea din schimb

Mina Petrila este cea mai adâncă din Valea Jiului, coborând în pământ aproape 1.000 de metri. Exploatarea a primit o grea lovitură în 2008, când, în urma unui grav accident colectiv de muncă, s-a renunţat la o bună parte din rezerva sa de cărbune, sectorul în cauză fiind închis pe motiv că era prea periculos. Totuşi, la ora actuală, mina Petrila mai are cinci kilometri de sistem de galerii funcţional. În istoricul accidentelor mortale din minele Văii Jiului, petrecute în ultimii 20 de ani, Petrila apare de 12 ori, în medie de patru ori mai des decât orice altă exploatare din zonă. 30 de oameni au murit în împrejurări groaznice, iar alți 29 au suferit răni extrem de grave, din 1995 și până acum.

FOTO: Mulți dintre cei care coborau în adâncuri sunt plecați în străinătate

Tragediile din adâncuri

Ultimul accident grav a avut loc în noiembrie 2008. Atunci, opt mineri au murit, iar alţi nouă au fost grav răniţi în urma unei explozii în subteran. La câteva ore după aceea, o a doua explozie a omorât cinci salvatori minieri şi a rănit alţi trei membri ai aceleiaşi echipe de salvare, trimisă prea devreme în subteran, la 900 de metri adâncime (250 de metri sub nivelul mării), locul în care s-a petrecut prima explozie. În 1982 a avut loc un accident la fel de grav: 14 mineri au murit, iar alţi 15 au fost răniţi. În măruntaiele pământului au avut loc multe drame: bărbaţi striviţi de utilaje, mutilaţi de o capsă uitată de colegii din schimbul precedent, căzuţi de la zeci de metri înălţime sau striviţi sub bucăţi de rocă surpată.

Simbol al Văii Jiului

Mina Petrila a fost înființată la 1859 de un consorțiu format de prinții Maximilian și Egon Fürtenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis și Moricz Haber. Apoi, statul ungar a dezvoltat de asemenea exploatări în zonă, alături de alți întreprinzători privați. Seria accidentelor colective de muncă foarte grave începe pe 12 decembrie 1872: 17 mineri sunt omorâți de o explozie provocată de o acumulare de metan amestecat cu praf de cărbune. În anii ce urmează, tocmai pentru a valorifica huila din Valea Jiului, stăpânirea maghiară construiește linia ferată Simeria – Petroșani. În mai puțin de 30 de ani, Petrila devine, din sat, un adevărat oraș cu peste 10.000 de locuitori, la 1930. În 1948 se pune în funcțiune „Puțul Centru”, o instalație ultra-modernă pe atunci, începută de ingineri germani (arestați după 23 august 1944) și finalizată de specialiști locali. Instalația funcționează și acum, fără să fi fost vreodată nevoie ca vreo piesă importantă să fie înlocuită. Urmează industrializarea comunistă. La Mina Petrila au loc mai multe premiere naționale în domeniul extracției cărbunelui. Orașul Petrila „sare” de la 11.000 de locuitori în 1948 la 30.000 în 1992. Acum mai are 22.000, oficial, și vreo 15.000 neoficial, mulți localnici fiind, de fapt, plecați la muncă în străinătate

FOTO: La Petrila nu mai miroase a cărbune