Petre Cozma a dezvăluit pentru EVZ detalii cutremurătoare de la asasinarea fiului său, despre care spune că a fost premeditată.

La trei săptămâni de la tragica moarte a lui Marian Cozma, înjunghiat într-un club din oraşul maghiar Veszprem, tatăl handbalistului român a acceptat să vorbească despre circumstanţele în care s-a petrecut evenimentul. Petre Cozma (la rândul său, fost mare internaţional în naţionala tricoloră de handbal) este, alături de martorii oculari, singurul care cunoaşte povestea exactă a crimei.

Ferenc Ilyeş, coechipierul sportivului ucis şi unul dintre cei care şi-au riscat viaţa pentru Marian Cozma, s-a ferit să vorbească în presă despre cele petrecute, dar i-a povestit lui Petre, în particular, filmul evenimentelor. „Ferenc mi-a spus asta: că acele năpârci care mi-au omorât băiatul au venit în discotecă şi s-au repezit direct la Marian! Ferenc şi-a riscat viaţa pentru el, a sărit deasupra lui să-l protejeze când era jos, dar ucigaşii nu aveau treabă cu el, ci cu cel de dedesubt. Ucigaşii veniseră special pentru Marian. Nu a fost un conflict spontan...”, ne-a dezvăluit, cutremurat, Petre Cozma. „Eu îi ştiam toate necazurile”

În ultimele săptămâni s-au vehiculat multiple variante cu privire la mobilul asasinatului. Tatăl fostului internaţional român spune că nu-şi explică motivul pentru care Marian a devenit dintr-o dată ţinta unor interlopi periculoşi. „Nu ştiu să fi avut duşmani în Ungaria sau să fi deranjat pe cineva... Mie îmi spunea mereu primul când avea câte o problemă. Acum câţiva ani, când a mai fost înjunghiat, la mine a venit primul, nu s-a dus la prieteni. Am fost şi eu la Veszprem şi mi s-a părut un oraş «curat»... Iar dacă ar fi murit pentru că a luat apărarea unei chelneriţe, aşa cum s-a spus, aş fi fost şi aşa mândru de el!”.

Petre Cozma infirmă varianta unui scandal între Marian şi gaşca lui Ivan Sztojka (unul dintre interlopii suspecţi în cazul crimei) cu câteva zile înaintea tragediei. „Marian stătuse în casă în ultimele zile, joi şi vineri, cu febră 39 de grade, iar înainte de asta fusese plecat din Ungaria. Mă gândesc şi eu în fiecare noapte la motivele pentru care a fost omorât...”, povesteşte Petre Cozma.

Până la finalizarea anchetei iniţiate de poliţia din Ungaria, Petre Cozma nu are linişte. Mai mult, bănuieşte că nici măcar nu au fost prinşi toţi cei vinovaţi: „Nu pot să stau liniştit ştiind că fiul meu putrezeşte, iar criminalii beau şi mănâncă, în libertate!”.

Pe Petre Cozma îl apucă disperarea când este întrebat ce pedeapsă ar merita ucigaşii fiului său. „Până la urmă, nici moartea lor nu-mi aduce băiatul înapoi, să-mi bată în geam. Dar... măcar închisoare pe viaţă, să ştiu că nu mai ies de acolo. Şi să-i aducă aici, în România, să simtă cât de grea e închisoarea!”.   Apoi se înfurie din nou, brusc, privind un panou cu Marian, agăţat de un zid al Şcolii 30. Ochii îi lucesc ameninţător: „Eu n-am avut 10 la purtare şi îmi pare rău că Marian nu mi-a moştenit firea, să fie un pic mai impulsiv. Dacă i-aş prinde pe cei care mi-au ucis băiatul, vă spun că am vorbi la trecut şi despre ei!”.

AMINTIRI DUREROASE

„Veneam aici la şedinţele cu părinţii...”

Petre Cozma era un om cunoscut în cartier, dar apariţiile la te le viziune l-au făcut celebru. „Nea Petre, vrem şi noi la handbal. Sau la baschet”, îi strigă o copilă, în curtea Şcolii 30, cea la care a învăţat Marian. Bărbatul le răspunde: „Notaţi numărul meu de telefon. Mă sunaţi când vreţi voi”. Petre Cozma îşi dă seama că a pierdut un copil, dar a câştigat sute. „Îmi aduc aminte când veneam aici, la şedinţele cu părinţii... Eu mergeam la Marian, că învăţa mai bine, Moaţa (n.r. - soţia) se ducea la fete”. Mediatizarea i-a adus lui Petre Cozma simpatia multora, dar şi altfel de probleme. Zarzavagii din Piaţa Obor îi dau cu bună ziua, cerşetorii se târăsc după el. „O femeie mi-a cerut s-o salvez de cămătari! Luase 10.000 de euro. Eu n-am făcut nuntă cu dar, am făcut înmormântare”, oftează bărbatul. TRECUT   Marian povestea cum s-a bătut cu ţiganii unguri!

Moartea lui Marian Cozma este în continuare învăluită în mister. Foştii colegi de la Veszprem ai românului, care în ultimele luni i-au fost mai aproape chiar şi decât familia, se tem să spună ceva. Ei se tem şi după moartea lui Cozma de represaliile ţiganilor unguri sau ale acelora care i-au manevrat pe atacatori. Nici tatăl fostului sportiv nu pare să cunoască motivul sau pretextul care i-ar fi putut înfuria într-atât pe atacatori încât să recurgă la crimă. Totuşi, Petre Cozma a acceptat să ridice un colţ al vălului care învăluie crima, dezvăluind pentru EVZ că ucigaşii veniseră hotărâţi să-l lichideze pe Marian.   S-a vorbit despre mafia pariurilor, dar varianta cea mai comodă, şi care părea să fie însuşită ca versiune oficială, susţine că fostul mare handbalist a murit nevinovat, în războiul altora. Treptat, sub formă de zvonuri, au apărut şi alte variante.   „Facem eforturi să-l integrăm”

Câteva episoade din trecutul lui Cozma ne arată că fostul handbalist căzut victimă destinului nemilos era, la rândul său, un rebel iute la mânie. În vara anului trecut, Cozma şi-a revăzut foştii coechipieri de la echipa de handbal Dinamo. Pe terasa de lângă bazinul aflat în incinta clubului sportiv, „Păsărilă” le-a povestit acestora cum s-a încăierat cu mai mulţi indivizi, pe care i-ar fi snopit în bătaie. „Ne spunea că s-a bătut cu unii care-l supăraseră. I-am spus să fie atent, fiindcă ţiganii unguri sunt periculoşi şi răzbunători”, ne-a declarat o persoană care a asistat la discuţii.   La lotul naţional, în pofida firii sale prietenoase şi pline de viaţă, Cozma era, totodată, şi un personaj greu de strunit de către antrenori, având uneori comportamentul unui om dificil. „Facem eforturi să-l integrăm în grup... El a crescut într-o zonă periculoasă din Bucureşti, înconjurat de interlopi”, spuneau „off the record” tehnicienii şi şefii federaţiei înainte de startul Campionatului Mondial din Croaţia.

De gândit dă şi episodul din 2005, când Marian Cozma a fost înjunghiat în plină stradă. Handbalistul n-a depus plângere la poliţie, spunându-se ulterior că tatăl său a avut grijă ca agresorii să fie pedepsiţi după legea străzii. (Daniel Conţescu)