La mică distanță de Petroșani se află Peștera Bolii, unde se spune că dacii și-au ascuns comorile înaintea războiului cu Imperiul Roman.

Se spune că în Peștera Bolii, aflată pe Drumul Național 66, la câțiva kilometri de Petroșani, dacii au ascuns cantități imense de aur, pentru a nu cădea în mâinile romanilor. Legenda spune că dacii au aruncat blesteme asupra celor care se avântă în inima muntelui pentru a găsi comorile lui Decebal.

Din bătrânii se povestește că în inima muntele, unde se află și Peștera Bolii este ascunsă o comoară care trebuia să nu cadă în mâinile romanilor. Cu adevărat, locul nu îl știe nimeni. Nu se cunosc hărți ale comorii și nici indicii unde aceasta ar fi putut să fie ascunsă. O altă legendă ne spune că pentru a fi sigur că nimeni nu știe unde se află comoara, Decebal ar fi ordonat ca oamenii care au dus carele cu aur în inima muntelui să fie uciși, pentru a nu se mai cunoaște pe vecie locul exact.

Localnicii spun că știu din moși strămoși de existența comorii, peste care a fost pus un blestem greu pentru a nu putea fi găsită niciodată.

„Sigur că este aur de foarte bună calitate. Nimeni nu a găsit niciodată nimic. Nălucile apără comoara. Acum mult timp, un băiat a fost la un pas să găsească comoara. A găsit câteva monede din aur și s-a întors în sat după ajutoare. Nu a mai găsit drumul spre ieșire. Abia după șapte zile a reușit să iasă, înfometat și grav rănit și nu a mai găsit comoara niciodată”, povestește un localnic.

Legendele mai spun că în peşteră există pasaje secrete, cu pereţii care se deschid și ascund comorile dacice.

Miturile aduc turişti

Peştera Bolii a fost amenajată pentru prima dată în anul 1960. Ulterior, circuitul turistic de vizitare a fost refăcut de către voluntarii unei asociații din zonă, Asociaţia Ecologistă Petro Aqua din Petroşani. Ecologiştii au reuşit să îi redea frumuseţea şi să o pună în valoare, iar legendele ţestute în jurul ei îi sporesc farmecul natural.

Numele peșterii nu vine de la vreo boală sau un blestem de boală, ci de la numele unei familii nobiliare care trăiau în zonă, respectiv familia Bolia. Numele apare pentru prima dată menționată în anul 1404 într-un act de donaţie al regelui Sigismund. Documentul arăta că voievodul Bolia din Zarand primea pământuri şi păduri în zonă. Este una dintre puținele peșteri din țară, unde se poate observa străpungerea obstacolului calcaros de către o apă curgătoare, putând fi parcursă fără dificultate de orice turist de la intrare și până la ieșire.

Descoperiri arheologice găsite în zonă

Istoricii au derulat ample săpături arheologice în Peștera Bolii, cel mai probabil din dorința de a confirma sau infirma legendele privind comorile dacice.

Astfel, au fost găsite mărgele şi vase de lut, precum și unelte din piatră şi os care aparțin unor epoci diferite, începând din paleolitic. Aceste descoperiri susţin faptul că ținutul și peștera au fost locuite de oamenii timpurilor preistorice, dimensiunile uriașe ale peșterii putând adăposti un trib întreg. Obiectele de lut provin din lutul de la Baru şi indică faptul că locuitorii acestei peşteri sunt originari din Țara Haţegului, poate de la peştera Cioclovina de lângă Pui.

​De-a lungul timpului, peştera a oferit un excelent adăpost pentru mărfurile aduse de negustorii porniţi de la Marea Egee şi Siria şi desfăcute apoi spre Apulum şi Potaissa, unde era cantonată Legiunea a XIII-a Gemina, respectiv Legiunea a V-a Macedonica.