"Evenimentul zilei" vă prezintă trei dintre metodele prin care unii dintre administratorii sau patronii de bălţi le folosesc pentru a "prosti" pescarii de weekend.

Nu o dată am plecat la pescuit, de vineri noaptea, ca disperatul, cu ochii pe jumătate deschişi şi roşii de parcă aş fi consumat vreo 3 sticle de whisky, ca să prind un loc cât mai bun pe baltă, ci de nenumărate ori. În 50% din cazuri mă întorceam după 48 de ore precum soldatul de la război: obosit, murdar, fără vreo captură remarcabilă şi minus 400 de lei în buget (benzină, mâncare, momeală şi vreo două taxe).

Nu o să dau vina în toate cazurile pe practicile administratorilor de bălţi, ci o să mai pun o parte din eşecuri şi pe seama neşansei. Cum spun unii pescari: pescuitul e jumătate ştiinţă, jumătate noroc.

Plimbatul apei

E una dintre cele mai uzitate metode. De obicei, bălţile sunt dotate la cap şi în coadă cu stăvilare, şi e foarte uşor pentru administratorii lor să dea drumul la robinet. Consecinţa e una simplă atunci când apa scade sau creşte foarte brusc: peştele simte imediat aceste variaţii de debit, e confuz, zăpăcit şi speriat, prin urmare nu-i arde de momeală, indiferent dacă e mămăligă, pufulete, boiles, boabă de porumb etc.

Sfatul meu este ca, atunci când mergeţi la pescuit pentru o perioadă mai lungă (48-72 ore), să puneţi un marker cu un semn (băţ, crăcan de lansetă) şi să verificaţi după 12 ore dacă apa a crescut sau a scăzut. Dacă s-a întâmplat lucrul acesta e destul de clar că se umblă la apă.

De regulă, eu nu mai calc pe astfel de bălţi numai dacă prin absurd aş câştiga la loto, sau să plătesc cu bani falşi, cum ziceau cei de la Paraziţii: "Vreau să dau bani falşi de pomană".

Azot în apă

O altă metodă, care este foarte dezbătută pe site-urile pescăreşti, este aruncarea azotului în apă care, după o simplă reacţie chimică, scade temperatura brusc în zona respectivă.

Şi această practică e verificabilă, cu un sonar care indică şi temperatura apei, sau dacă aveţi timp luaţi două probe de apă (una în timpul săptămânii şi alta în weekend) şi le duceţi la laborator pentru analiză. Dacă se observă o concentraţie mai mare de azot în proba de weekend, atunci iar şi-a băgat necuratul coada. Părerea mea este să vă sunaţi nevasta şi să-i cereţi scuze că este, probabil, a treia ieşire la pescuit în tot atâtea weekend-uri. O să vă dea un sms cu o listă de cumpărături. Mergeţi la cea mai apropiată piaţă şi, după vreo două ore, reveniţi pe baltă. Aici, surpriză! Lansetele sunt nemişcate, la fel şi bambinele, de momeală ce să mai zicem? E intactă. Poză!

Furajarea masivă a peştelui înainte de weekend

Patronii ştiu bine că la sfârşitul săptămânii e afluenţă de pescari, aşa că recurg la hrănirea peştilor înainte de weekend. Şi o fac într-un loc anume din baltă, loc în care o să aflaţi că nu aveţi voie să aruncaţi lansetele. Sau mai sunt cazuri unde peştele se hrăneşte în locuri în care se poate ajunge doar pe apă, cu barca şi evident nu aveţi voie să plantaţi cu navomodelul.

Partida de pescuit e compromisă, şi dacă mai vine şi paznicul (foarte iritat de parcă a fost abuzat sexual în copilărie de o babă nebărbierită), să te controleze în jiuvelnic când tu nu ai apucat nici măcar să-l uzi, e timpul să strângi şi să pleci liniştit spre casă. Concluzia ar fi că acest gen de bălţi trebuie evitate, mai ales în weekend.

Totuşi, dacă microbul de pescar nu vă dă pace şi nu puteţi sta departe de baltă, vă recomand bălţile unde se practică catch&release, bălţi care au notorietate şi unde administratorii nu se pretează la obiceiurile despre care am vorbit până acum. "Peştele este direct influenţat de coloana de apă de deasupra sa. Greutatea acesteia determină flotabilitatea peştilor în mod direct. De aceea, în momentul în care apa îşi schimbă nivelul (într-un timp scurt), peştele percepe imediat această schimbare şi caută să se pună la adăpost" CĂTĂLIN, pescar Citiţi şi:

• Salonta care "muşcă" precum rottweilerul
• Are balta peşte lângă Bucureşti