Persia, „nuca tare” pentru europeni. Evenimentul Istoric Nr.78 - August 2024 a prezentat o istorie a Persiei

Din 336 și până în anul 301 î.Hr., Alexandru cel Mare (336 -323 î.Hr.) și urmașii săi, diadohii, înfrâng Imperiul Persan și, respectiv, împart moștenirea acestuia în regatele elenistice care apar în 305 î.Hr. Anul 301 î.Hr. reprezintă moartea diadohului Antigonos considerat ultimul exponent al ideii de regenerare imperială. Unul dintre Diadohi ( generalii -urmași ai lui Alexandru cel Mare), Seleucos Nicator va fonda Imperiul Seleucid.  Acesta a ajuns să cuprindă Anatolia Centrală, Fenicia, Siria (Levantul), Mesopotamia, Persia, Turkmenistan, Pamir și Valea Indusului (Pakistan). Romanii vor cuceri parțial în 64, părțile occidentale ale acestui imperiu, punând capăt Syriei elenistice.

Statul persan sub Arsacizi și Sasanizi. Decăderea statului persan

 Arsacicii și sasanizii sunt populații războinice supuse de perși. Ele locuiau în Regatul Seleucid al lui Antigonos. Dinastiile Arsacidă și Sasanidă vor asigura succesul perșilor în confruntările cu romanii și bizantinii, regatul fiind numit Regatul Parților. Regii Chosroes I (107-130 d.Hr.), Vologes II. (130-148 d.Hr.), Vologeses IV (191-208 d.Hr.), Vologese V (209-222 d.Hr.), ArtabanesV (222-226 d.Hr.) creează mari probleme romanilor, mulți împărați adoptând numele de Parthicus Maximus ca urmare a victoriilor asupra parților. În cele din urmă, frontiera cu parții se va stabiliza pe Eufrat, cea mai mare victorie aparținându-i lui Traian, prin 115-117 d.Hr., înainte de moartea sa.Sasanizii vor continua și ei lupta contra romanilor în intervalul 226-272 d.Hr.

Apariția Imperiului Bizantin din 395 d.Hr. reprezintă și ultima parte a istoriei persane antice. Parții vor lupta cu bizantinii până în 651 d.Hr., când statul va fi controlat de arabii musulmani, care vor impune religia lui Mohhamed și a lui Allah, organizarea puterii de tip sasanid dispărând din istorie.

Ianis Hagi, gol superb pentru Alanyaspor, cu doar câteva zile înainte de Turcia - România

Cea mai mare comoară descoperită vreodată. A stat ascunsă 300 de ani

Arabii, înfrânți de turcii seleucizi și otomani. Iranul decade, devenind obiect de dispută între ruși și britanici în epoca modernă

 Anul 1322 marchează finalul Califatelor arabe și triumful otomanilor. Ei vor folosi pentru sultanul lor, titlul presan de padișah, adică „regele regilor”

Statul persan pendulează între otomani și ruși, în intervalul 1747-1797.  Deși Napoleon în primii ani ai secolului XIX a susținut Persia, din  1809, Persia  l-a trădat, alegând alianța cu Anglia, șahul persan Fath Ali încetân relațiile diplomatice cu Franța, fiindcă,  încheind pace cu rușii la Tilsit, Napoleon avea pretenții în zona Indiei, ceea ce afecta interesele engleze și persane.

În 1813, Tratatul de la Gulistan impus de ruși  duce la pierderea provinciilor creștine ale Georgiei și provinciilor musulmane Shriven și Daghestan. Printr-un nou tratat, semnat la 2 aprilie 1828, Persia a pierdut Armenia. Totuși, la 1834, rușii recunosc independența Persiei și îi admit neutralitatea.

Mitul Înaltei Porți! Imperiul Persan a creat ideea preluată de Imperiul Otoman și...URSS! Jurnalistul și istoricul Dan Andronic a clarificat conceptele!

Complexul Înaltei Porți este titlul celei mai recente cărți semnate Dan Andronic, disponibilă pe edituradecarte.ro. Data anunțării coincinde cu data morții marelui domnitor Mihai Viteazul, unul dintre puținii oameni de stat români care au învins „Complexul Înaltei Porți”!

La Persepolis, capitala Persiei Imperiale, fondată în 515 î.Hr., există Poarta  Tuturor Popoarelor. Herodot scrie în „Istorii” că  la această „Poartă”, satrapiile persane și aliații care datorau tribut veneau și depuneau tributul.  Dan Andronic arată că în Imperiul Otoman,  Poarta Principală a Palatului Marelui Vizir din Constantinopol  Bâb-ı Âli avea un rol important, pe aici cei ce doreau prietenia otomană sau trebuiau să se supună otomanilor, trebuiau să treacă pentru a ajunge să se închine Sultanilor. Sultanii otomani au preluat și noțiunea de „padișah” folosită de perși.

În URSS, în perioada 1951-1954, la Moscova, la „Expoziția Realizărilor Economiei Naționale”, s-a construit „ Fontan  Drujba Narodov” -  „Fântâna Prieteniei Popoarelor”. Concret, ea reprezenta un bazin de 4000 mp din granit roșu, care în mijloc, avea un snop de aur (avea plante de cânepă, grâu și floarea soarelui). Arhitectul Konstantin Topuridze și sculptorul Grigory Konstantinovsky au imaginat în jurul bazinului 16 statui din bronz aurit, înfățiâșnd femei îmbrăcate în portul național al fiecăreia din cele 16 republici unionale care compuneau URSS.

Așadar, moștenirea persană a ajuns să influențeze istoria lumii, vreme de un mileniu.