Zâmbe?te felin. Nu e prima oar? pe canapea. Ochii mimeaz? rotund noutatea. Picioarele au glezne mici, gambele l?s? în urm? coapse generoase ?i rotule ce n-au cunoscut vreodat? p?mântul din pozi?ia s?p?torului de p?l?mid?. Caninul stâng, alb, ascu?it, vine cu o fin?, diamantin?, încrusta?ie de zirconiu. Cineva a avut un dinte cu ea – î?i spui într-o limb? des uzitat?, prost în?eleas? de majoritatea „romglezilor”.

  • TOP 10 ora?e cu cele mai FRUMOASE DECORA?IUNI de Cr?ciun

E frumoas?, dar sesizezi mici dâre de vulgar sub v?lul de Chanel. O ??ranc? sp?lat? de provincie, dat? jos dintr-o „Serie cinci”, fin? vorbitoare de dialecte nocturne. Vocabular limitat. Suficient pentru ?oapte la Cointreau, Chianti, Jack Daniels, votca Beluga sau un spumant: Dom Perignon sau Mumm. Le pronun?? fonetic, dar dac? i-ai spune n-ar ?ti cu ce se ocup? fonetica. Sau aparatul fonator. Pentru ea e doar un celofan la cap?tul ?evii.
„Povestea e una de târg. I-a crescut femeia din sine mai devreme. Poate, unde love?te tata, cre?te fata. Iar tata lovea. Plânsetele au stafidit-o pe maic?-sa. Urletele mamei au în?sprit-o pe fat?. Nu e subsol pentru nemernicia b?rba?ilor, î?i spunea. A prins-o taic?-su, în pragul b?ii, i-a smuls p?rul, pe atunci castaniu ?i i-a învine?it gâtul ?i de fric? a f?cut pe ea. Dup? ce a închis u?a. Lâng? toalet?. N-a mai ajuns. Î?i aduce aminte senza?ia. Ru?ine. Umilin??. Pl?cerea masochist?. Ceva din mâna grea, din sudoarea acr? în n?ri i-a dat o pl?cere”, poveste?te, din experien?a sa terapeutic?, doctorul Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru la clinica Mindcare, din Capital?.
O vorb? din popor spune c? fiecare femeie, în secret, s-ar vrea m?car o dat? în via?? curv?. Ea, o alta, din alt târg ?i din alt? provincie, î?i potrive?te piciorul peste picior. ?i-a g?sit tat?l mort, la opt diminea?a, în pat. Era în gimnaziu. Azi are 25 de ani ?i m?rturise?te, candid, c? cea mai frumoas? perioad? din via?a ei a fost când lucra într-un club de domni în Occident. Era apreciat? de toat? lumea, zice, în special de celelalte „fete”. Când îi judeci formele nu e greu s? în?elegi de ce.
Te asigur? c? regulile erau foarte stricte, dar unele fete erau mai „lacome”. Dar nu ea. Nu! Ea avea principii… ?i video-chat f?cuse la fel, de pl?cere, banii erau buni dar nu o problem?. Ce s? fac? o pu?toaic? la 19 ani, pe atunci, cu 2000 de euro într-un week-end?
Maria, o alt? absolvent? de arte vizuale la „seral”, m?rturise?te c? î?i angajase drept ?ofer un taximetrist care o plimba prin diverse ora?e ?i sate ale ??rii. Pentru câteva milioane avea ?ofer la scara blocului de pe Calea C?l?ra?ilor, unde st?tea cu chirie.
Exist? un pre? corect al sincerit??ii?
Domni?oara Estela cere 100 de euro pentru un serviciu cu dubl? „finalizare”. Domni?oara Lena vrea acela?i „scor”, dar promisiuni ?i o via?? bun? ?i sigur? împreun?. S? fie între?inut?. Clientul d? suta de euro, serviciu e la standard ?i suta e sut? de fiecare dat?.
Doamna lui, nevast?-sa, î?i ajusteaz? tariful la infla?ie. În tinere?e a cump?rat, cu pielea ei frumoas?, speran?? la kil, o cas?, o ma?in?, apoi un parc de ma?ini ?i un statut social. Copilul a venit, surplus pe inventar. Domnul era un atlet cu 10% strat de gr?sime. Acum umple lejer un recamier de la cap la coad?. Doamna era aproape casnic?, dar a ajuns ofi?er, prin alian??.
„În vreme ce b?rba?ii construiesc legende despre fantezia secret? a femeilor, ele diger?, mocnit, dezam?girea prin?ului pe cal alb care devine, treptat, un so? ?i tat? abuziv, un burtos în maieu care mângâie onctuos o bere ?i un volan de ma?in?, în timp ce-?i cer suplimentul la por?ia de tocan? sau cârna?i la tigaie. ?ablonul la dou? capete este c?, în afara conformismului marital ortodox-balcanic, st? fantoma str?vechiului Fanar. Femeia pune un pre? pe onestitatea contractului sexual, unde frumuse?ea are tarif ?i carnea greutate!”, ?i-arat? medicul adev?rul din patul t?u, oricare ?i-ar fi sexul.
Cât de ipocrit e, de fapt, acest popor?
Zone întregi desp?durite înc? mai beneficiaz?, ocazional, de epidemiile de sifilis, gonoree sau SIDA aduse, în chilo?i, de una din duduile întoarse de la ora? sau din Spania, Italia sau bordelurile Germaniei. Centurile ora?elor nu mai au locuri de parcare din cauza „practicantelor” decrepite în meserie.
Bordelurile improvizate în speluncile micilor ora?e con?in invariabil curva b?trân? care face supa bun?. Diverse târguri de provincie ad?postesc, prin Moldova, vaste re?ele de prostitu?ie online de care tinerii transfugi, veni?i în Capital?, vorbesc dezinvolt ca ?i cum ar fi vorba de zarzavat.
Dar, dac? vorbe?ti de planuri în via??, solu?ia premium e, de fiecare dat?, s?-?i g?se?ti o fat? cuminte, de treab?, s? te c?s?tore?ti cu ea, s? faci câ?iva copii, s? devii proprietar de cas?, dac? se poate pe p?mânt ?i de ma?in? str?in?, s?-?i faci concediul de var? la bulgari ?i concediul de iarn? la Poian? sau la Predeal, mai nou la Bansko, tot în Bulgaria ?i, când timpul vine ?i e?ti a?ezat, s?-?i g?se?ti acea femeie care, în secret, abia a?tepta unul ca tine s? fac? sex pe bani cu ea.
„Cât de ipocrit e, de fapt, acest popor? Dar cât de adev?rat e c? rolul femeii e s? fac? o tranzi?ie arhetipal? între copil?, amant?, nevast?, mam? ?i în cele din urm? curv?, femeia pe care nu po?i s? o ai decât dac? ?i-o permi?i, cuf?r cu cheie pentru care nu e nevoie s? lup?i, ci doar s? ai resursa necesar??”, te face psihiatrul s? te ui?i, într-un fel anume, la femeia de lâng? tine. Cea care î?i spal?, calc?, g?te?te ?i-?i cre?te copilul.
Ce ai acas?, o nevast?, o vac? de lapte sau o c?mil??
„În cercurile înalte, în cabinetul de psihiatrie, n-ai s? vezi bo?ul de carne de pe centur?, tiristele ?i feti?ele de pe M?t?sari noaptea. E mai mult decât o contaminare libidinal? plin? de furie, plin? de dorin?a de a umili, de a subjuga, de a pune un picior pe gâtul aceleia care poate nu te-a iubit, poate nu te-a dorit, cea care n-a fost o surs? primordial? de dragoste, când dragostea se vindea la sân. Ce solu?ie mai simpl? atunci, decât s? o transformi într-o marf?, într-o ma?in?rie care se vehiculeaz? printr-un fel de pia?? paleolitic?, înc? practicat? pe la unele triburi din Africa, unde po?i cump?ra o nevast? pe cateva capre, vaci sau chiar o c?mil??”, î?i zdrobe?te neuronii psihoterapeutul cu o întrebare care are un r?spuns în fiecare din noi.
Deci! Femeia nu e om, femeia e un bun, o prelungire a avutului ob?tesc, ?i culmea e c? ?i femeii, într-o astfel de ipotez? androcentric?, poate c?-i place…
Prin asta, povestea nu difer? cu nimic decât imaginea unui tat? care-?i bate în nesim?ire fata, în pragul b?ii, sau so?ul care-?i d? so?ia cu capul de soba, de-i împr??tie sângele pe pere?i undeva, dup? miezul nop?ii, într-o comun? subcarpatic?.
Agresorul spune, ca Topârceanu: „Eu nu pot fi nicicând de vin?/ de este frig sau înnorat/ ?i mor ?i florile în gr?din?/ s? ?tii c? numai tu e?ti vinovat”. Q.E.D.