România. Pensionarii stabiliți în străinătate trebuie să respecte o serie de reguli dacă vor să-și primească drepturile. O nouă reglementare birocratică intră în vigoare începând cu această toamnă odată cu noua lege a pensiilor.
Periodic, vârstincii care locuiesc în străinătate trebuie să completeze și să trimită în țară un document special. Este vorba despre „certificatul de viață” care atestă că beneficiarul unei pensii trăiește.
Pensionarii vizați de noi proceduri birocratice
Certificatul de viață este documentul care atestă că beneficiarul unei pensii, care locuiește în străinătate, nu a murit. Pensionarii trebuie să-l trimită periodic către casele județene de pensii publice. Conform legii pensiilor care intră în vigoare din luna septembrie, această procedură trebuie repetată de două ori pe an.
Legea în vigoare prevede că certificatul de viață trebuie trimis odată pe an. Dar, posibil, autoritățile se așteaptă ca pensionarii români să moară într-un ritm mai rapid din toamnă. Și, ca să nu iasă cumva în pierdere, au decis ca seniorii, părinții și bunicii noștri să recurgă mai des la această procedură birocratică umilitoare.
Mai mult, pentru că termenul de intrare în vigoare a legii se apropie, Casa Națională de Pensii Publice a elaborat și forma viitorului certificat de viață. în acest sens a fost emis un ordin al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice.
Documentul poate fi descărcat, de cei interesați, aici.
Pensionari. Sursa foto: Pixabay
Ce spune legea pensiilor
Legea 360/2023 care va reglementa pensiile publice stabilește o serie de obligații pentru pensionarii care locuiesc în străinătate. Dacă vor să-și mai primească drepturile pentru care au muncit o viață întreagă, trebuie să dovedească autorităților române că nu au murit. Doar așa se va permite transferul în străinătate, pentru cei interesați, a drepturilor ce li se cuvin.
Pentru a beneficia de pensiii, cuvenite din cadrul sistemului public, beneficiarii stabiliți pe teritoriul altor state, au obligația să transmită semestrial un certificat de viață. Legea prevede că documentul trebuie să parvină autorităților române în fiecare an de două ori. Prima oară trebuie trimis până cel târziu la 31 martie, iar a doua oară până la 30 septembrie. Cei care nu se supun regulii umilitoare, pierd dreptul la pensie până se vor conforma.
Legea stabilește că simplul document, semnat olograf de pensionar nu este suficient. El trebuie să ajungă într-o formă autentificată ceea ce presupune costuri suplimentare pentru pensionarii aflați în această situație. Certificatul de viață trebuie semnat în fața unei autorități legale de pe teritoriul statului de domiciliu sau de ședere permanentă, instituții de asigurări sociale, primari sau notari publici.
Daniel Baciu, șeful CNPP. Sursa foto: Arhiva EVZ
Pensionarii primesc jumătate din sumele cotizate
Or, cum este greu de crezut că vreun primar sau șef de instituție de asigurări sociale se va pune la dispoziția lor de două ori pe an, pentru autentificare, cel mai probabil pensionarii vor merge la notari. Iar aici vor plăti taxele pe care le impun astfel de operațiuni. Practic, vor plăti din buzunar ca să-și primească pensiile pentru care au muncit o viață.
Speranța de viață în Europa este estimată la 81,5 ani. România este țara cu una dintre cele mai scăzute speranțe de viață din Uniunea Europeană. În medie, un român trăiește în jur de 76,6 ani. Asta înseamnă că după ce s-a retras din activitate, un senior care a cotizat 35 de ani se mai bucură de pensie doar 11 ani și 6 luni.
Experții în economie arată că pensiile primite de români sunt mult sub nivelul contribuțiilor pe care le plătesc. Conform analizelor, pensionarii români primesc, sub formă de pensii, cam jumătate din ceea ce au contribuit. Iar pentru drepturile ciuntite sunt umiliți de politicieni care se laudă că le majorează drepturile, periodic, ca și cum ar da din propriul buzunar.
În realitate, statul păstrează cea mai mare parte din cotizațiile românilor fără să le transmită, așa cum se întâmplă în cazul Pilonului II, moștenitorilor. Avem de-a face cu o dublă taxare. Odată sub formă de contribuții, plătite lună de lună, iar a doua oară la decesul pensionarului când îi sunt confiscate beneficiile.