Luptele dintre Rusia și Ucraina s-au intensificat în weekendul trecut, înainte de discuțiile de încetare a focului de la Istanbul. Sâmbătă, 31 mai, Rusia a atacat o bază de antrenament militar ucraineană și a ucis cel puțin 10 persoane - inclusiv doi copii, potrivit autorităților locale - încheind o săptămână de bombardamente aeriene mortale asupra orașelor și localităților ucrainene. Între timp, Ucraina a lansat atacuri asupra mai multor baze din interiorul Rusiei și a declarat că au lovit peste 41 de aeronave cifrele exacte nu se cunosc).

Statele Unite nu au fost informate despre operațiune, despre care Axios a relatat că era în lucru cu un an și jumătate înainte de a se întâmpla. Acesta este echivalentul ucrainean al atacului cu pagere din septembrie 2024 prin care Israelul a lichidat aproape în totalitate forțele active ale Hezbollahului. E una dintre acele operațiuni de o temeritate nebună și de o ingeniozitate fără pereche care alcătuiesc istoria militară. Va fi predată în școlile militare, epoci de acum încolo. Această reușită a constituit o palmă peste fața Rusiei - dar nu și prima.

La începutul războiului a fost crucișătorul Moskva, nava-amiral a flotei ruse, scufundată în largul Odessei de două rachete fabricate în Ucraina. Apoi a urmat dubla lovitură asupra Podului Kerci, mândria lui Vladimir Putin, nestemata coroanei lui de carton și simbol al continuității pe care credea el că o întemeiază între Crimeea și Rusia. Iar anul trecut jumătate din flota lui Putin din Marea Neagră a fost distrusă. Cealaltă jumătate s-a retras umilită la Novorossiisk și în Marea Azov. Tot în 2024 Ucraina a executat ofensiva din regiunea rusă Kursk. Întrebarea care se pune: va câștiga războiul Ucraina (bine-înțeles cu pierderi teritoriale)? O întrebare grea la fel ca și răzpunsul.

Unde se situează evenimentele din weekend în negocierile de pace?

Ucraina declarase anterior că discuțiile din Turcia, propuse inițial de Rusia, vor continua doar dacă Moscova le va defini în prealabil termenii. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat că ministrul Apărării, Rustem Umerov, va participa, în timp ce Vladimir Medinski, un consilier al lui Putin, va conduce delegația rusă. În cele din urmă, discuțiile au durat abia o oră, potrivit oficialilor turci. Ucraina a acuzat Rusia că a întârziat negocierile, în timp ce președintele rus Vladimir Putin încearcă să obțină un avantaj în al patrulea an al războiului pe care l-a început. Putin are, de asemenea, un istoric de nerespectare a acordurilor, lucru pe care îl sugerează: când a anunțat că forțele sale vor respecta un armistițiu de trei zile în Ucraina pentru a marca Ziua Victoriei pe 9 mai, presupusa pauză a fost imediat întreruptă de rapoartele privind continuarea atacurilor cu rachete. Ofertele de armistițiu ale Kremlinului funcționează în mare parte ca instrumente într-un război informațional intern. De ce propune Rusia un armistițiu pe care nu-l va respecta?. Acest tip de mesaj le permite cetățenilor ruși să creadă că guvernul lor acționează cu bună-credință și că o continuarea a ostilităților este întotdeauna din vina Ucrainei.

Ce vor rușii și ce vor ucrainenii

Agenția de știri TASS de la Kremlin a publicat fotografii ale memorandumului Rusiei în urma discuțiilor dintre ucraineni și ruși din 2 iunie. Memorandumul Rusiei este împărțit în trei secțiuni: prima secțiune definește cerințele Rusiei pentru „soluționarea finală” a războiului; a doua secțiune propune două seturi diferite de precondiții pe care Rusia le-ar accepta ca parte a unui armistițiu; iar a treia secțiune prezintă calendarul ideal al Rusiei pentru negocieri. Ce scrie Institutul pentru Studierea Războiului cu sediul la Washington:

Ce vor rușii? ”Prima secțiune a memorandumului Rusiei enumeră cerințele la care Ucraina ar trebui să cedeze ca parte a unui acord de pace pe termen lung, inclusiv: recunoașterea internațională a ocupației de către Rusia a tuturor regiunilor Luhansk, Donețk, Zaporojie și Herson și a Crimeii și retragerea completă a forțelor ucrainene din aceste regiuni; angajamentul nedefinit al Ucrainei față de neutralitate (promisiunea de a nu se alătura niciodată alianțelor și coalițiilor militare), interzicerea viitoarelor desfășurări militare străine și a infrastructurii în Ucraina, încetarea tuturor acordurilor de securitate existente ale Ucrainei și interdicția permanentă ca Ucraina să dețină arme nucleare; și în final protejarea „drepturilor, libertăților și intereselor depline” ale rușilor și ale populațiilor vorbitoare de limbă rusă din Ucraina și legislație împotriva „glorificării și propagandei nazismului”.

A doua secțiune a memorandumului Rusiei cere ca Ucraina și Rusia să urmeze una dintre cele două căi către un armistițiu. Prima cale impune ca Ucraina să se retragă complet din zonele neocupate ale regiunilor Luhansk, Donețk, Zaporojie și Herson până la o distanță nespecificată dincolo de granițele regiunilor. A doua cale impune ca Ucraina să convină asupra unui set diferit de cerințe rusești, inclusiv: interzicerea redistribuirii tuturor unităților sale, cu excepția cazului în care fac parte din retragerile din regiunile Luhansk, Donețk, Zaporojie și Herson; încetarea tuturor eforturilor de generare a forțelor ucrainene, începerea demobilizării, încetarea legii marțiale și organizarea de alegeri prezidențiale în termen de 100 de zile de la încheierea legii marțiale și alegerea unui nou guvern; și încetarea oricărei asistențe militare străine, inclusiv furnizarea de imagini din satelit și informații, și interzicerea tuturor desfășurărilor militare străine în Ucraina.

A treia secțiune a memorandumului Rusiei recomandă ca Rusia și Ucraina să semneze un acord de încetare a focului pe termen mai lung după schimbul de cadavre ale militarilor decedați și o încetare a focului general de două-trei zile pentru a recupera cadavrele de pe câmpul de luptă. Memorandumul cere ca Ucraina să se retragă complet din regiunile Luhansk, Donețk, Zaporojie și Herson în termen de 30 de zile de la începerea încetării focului și ca Ucraina să aleagă un nou guvern înainte ca Rusia și Ucraina să semneze un acord formal de pace”.

Ce vor ucraineni? Principalele puncte sunt următoarele: Încetare completă și necondiționată a focului pe uscat, pe mare și pe aer (inițială 30 de zile, prelungibilă); returnarea tuturor persoanelor deportate/strămutate forțat și schimbul tuturor prizonierilor de război; garanții internaționale de securitate; dreptul la aderarea la NATO și UE; nicio recunoaștere a ocupației din februarie 2014; linia frontului actuală ca bază pentru discuții- problemele teritoriale discutate după încetarea focului; sancțiunile împotriva Rusiei ar putea fi ridicate treptat; activele rusești înghețate pentru a finanța redresarea sau reparațiile Ucrainei; condițiile finale de pace convenite la un summit al liderilor.

Istanbul locul negocierilor

Reprezentanții Rusiei și Ucrainei s-au întâlnit luni, 2 iunie, pentru a doua rundă de discuții de pace directe, în mai puțin de două săptămâni, dar, în afară de acordul de a schimba mii de soldați morți și grav răniți, nu au făcut niciun progres în direcția încheierii războiului care durează de 3 ani. În alte etape, delegațiile au convenit să facă schimb de 6.000 de cadavre ale soldaților uciși în acțiune și să înființeze o comisie pentru schimbul de soldați grav răniți. Discuțiile au avut loc la o zi după o serie de atacuri uimitoare la distanță de ambele părți, Ucraina lansând un atac devastator cu drone asupra bazelor aeriene rusești, iar Rusia lansând cel mai mare atac cu drone din războiul său împotriva Ucrainei.

La masa negocierilor, Rusia a prezentat un memorandum care stabilește termenii Kremlinului pentru încetarea ostilităților, a declarat delegația ucraineană (aveți mai sus ce conține memorandumul). Ministrul Apărării, Rustem Umerov, care a condus delegația ucraineană, a declarat reporterilor că oficialii de la Kiev vor avea nevoie de o săptămână pentru a examina documentul și a decide asupra unui răspuns. Ucraina a propus discuții suplimentare la o dată cuprinsă între 20 și 30 iunie, a spus el. Eforturile conduse de SUA de a convinge cele două părți să accepte un armistițiu au eșuat până acum. Ucraina a acceptat armistițiul propus, dar Kremlinul l-a respins. Comentariile recente ale unor înalți oficiali din ambele țări indică faptul că acestea rămân departe de a avea opinii cu privire la condițiile cheie pentru oprirea războiului.

Operațiunea ”Pânza de păianjen”

Între timp, oficialii de la Kiev au declarat că atacul lor surpriză cu drone de duminică a avariat sau distrus peste 41 de avioane de război la baze aeriene din interiorul Rusiei, inclusiv în regiunile îndepărtate din Arctica, Siberia și Orientul Îndepărtat, aflate la peste 7.000 de kilometri de Ucraina. Raidul complex și fără precedent, care a lovit simultan în trei fusuri orare, a durat peste un an și jumătate pentru pregătire și a fost „o palmă majoră peste puterea militară a Rusiei”, a declarat Vasil Maliuk, șeful serviciului de securitate ucrainean, care a condus planificarea acestuia. Efortul a distrus sau a avariat puternic aproape o treime din flota de bombardiere strategice a Moscovei, potrivit oficialilor ucraineni.

Rusia a tras duminică cel mai mare număr de drone - 472 - asupra Ucrainei de la invazia sa la scară largă din 2022, a declarat forța aeriană ucraineană, într-un efort aparent de a copleși apărarea aeriană. Aceasta a făcut parte dintr-o campanie recentă de atacuri în zonele civile din Ucraina, care s-a intensificat. Prin atacarea simultană a patru baze aeriene rusești duminică, 1 iunie - inclusiv una în adâncul Siberiei - Serviciul Ucrainean de Securitate (SBU) și-a demonstrat capacitatea de a ataca departe în teritoriul rus. Daunele provocate forțelor aeriene ruse de operațiunea secretă, supranumită „Pânza de păianjen”, au reflectat un nivel neașteptat de planificare operațională. Potrivit SBU, 41 de aeronave rusești – inclusiv bombardiere strategice Tu-95 și Tu-22M3, care nu se mai fabrică, precum și un avion de comandă A-50 – au fost distruse sau avariate la sol. Numărul victimelor ar fi fără precedent în istoria aviației militare ruse.

Moscova nu a confirmat numărul, recunoscând doar atacul fără a oferi detalii. Imaginile din satelit din următoarele zile vor permite o evaluare mai precisă a pagubelor. Întrebarea este au folosit ucrainenii informații satelitare sau altfel de informații de la aliați din NATO sau cei americani? Nu știm doar bănuim.  „Pânza de păianjen” a venit într-un moment critic, în timp ce armata Moscovei își continuă avansul lent în estul Ucrainei. Forțele aerospațiale rusești au fost luate prin surprindere de utilizarea surprinzătoare a unor grupuri de drone mici, FPV, lansate din containere plasate în secret în apropierea aerodromurilor.

În ultimele luni, apărarea aeriană rusească s-a confruntat cu valuri nocturne de drone ucrainene mari, cu rază lungă de acțiune. Acestea nu erau pregătite pentru intruziunea pe timp de zi a dronelor FPV, de obicei limitate la o rază de acțiune de 15 kilometri, care zburau în formațiuni compacte la altitudine foarte mică, deasupra aerodromurilor. Până acum, astfel de arme fuseseră folosite doar pe linia frontului. Cel mai frapant atac, ale cărui imagini au fost furnizate de SBU, a arătat o dronă zburând peste mai multe bombardiere strategice Tu-95 deja în flăcări. Aceste imagini au fost obținute de pe aerodromul Belaia, lângă Lacul Baikal, în regiunea Irkutsk. Atacul a avut loc la 4.600 de kilometri de teritoriul ucrainean. Ucraina estimează pagube de 7 miliarde de dolari. SBU a anunțat imediat și a revendicat responsabilitatea pentru atac.

Conform detaliilor pe care le-a publicat, cele 150 de drone implicate au fost introduse ilegal în Rusia. O unitate SBU a ascuns dronele în containere de lemn încărcate pe semiremorci. Acoperișurile acestor containere au fost apoi deschise de la distanță pentru a permite dronelor să decoleze spre țintele lor. Președintele ucrainean a specificat că au fost folosite 117 drone. Șeful SBU, Vasil Maliuk, a declarat că operațiunea „Pânză de păianjen” a fost pregătită timp de un an și jumătate și că toți agenții SBU au părăsit teritoriul rus înainte de începerea acesteia. SBU a susținut că a distrus 34% din bombardierele strategice ale Rusiei și a provocat pagube de 7 miliarde de dolari (aproximativ 6,14 miliarde de euro).

Dilema lui Putin: atac nuclear tactic sau convențional devastator?

Operațiunea a fost salutată de comentatorii ucraineni drept o „performanță fără precedent” care „va fi învățată în cărțile de istorie”. Dar operațiunea va escalada în mod sigur războiul. Putin va fi nevoit să răspundă. Cum? Deocamdată fac cercetări asupra evenimentelor derulate pe cele cinci aerodromuri. Nivelul de revoltă îl citești și după declarația lui Peskov care a răspuns negativ la propunerea transmisă de Trump pentru o întâlnire în trei la Istanbul. Până duminică seara, 1 iunie, încă nu exista nicio reacție politică din partea Rusiei, Putin preferând de obicei să rămână tăcut atunci când se confruntă cu vești jenante.

La fel a rămas și Trump. Mass-media rusă a minimalizat, de asemenea, semnificația militară a evenimentului, oferindu-i o acoperire minimă. Ministerul rus al Apărării a emis o scurtă declarație în care afirmă că „regimul de la Kiev a comis un act terorist folosind drone FPV împotriva aerodromurilor din cinci regiuni rusești”, potrivit NTV. În opinia mea acest atac dramatic, adânc în teritoriul rusesc din Murmansk și Irkutsk - locuri departe de câmpul de luptă ucrainean - atrage multă atenție, în special în mass-media occidentală și, evident, este menit să atragă această atenție. Dar nu afectează semnificativ capacitatea Rusiei de a continua să poarte războiul în Ucraina așa cum a fost până acum.

Nu schimbă corelația fundamentală dintre capacitatea industrială militară a Ucrainei - capacitatea sa de a antrena și de a trimite trupe pe câmpul de luptă - și avantajele materiale și structurale destul de substanțiale ale Rusiei în aceste privințe. Nu cred că este o lovitură semnificativă pentru triada nucleară a Rusiei. Se pare că ucrainenii ar fi putut avaria critic sau distruge între șase și o duzină de bombardiere strategice. Rușii au multe dintre acestea. În ceea ce privește afectarea reală a triadei nucleare a Rusiei, cred că răspunsul este nu - acest atac probabil nu a făcut asta. Dar a lovit triada nucleară strategică a Rusiei, iar acest lucru, în sine, este ceva destul de alarmant.

Rușii și-au revizuit recent doctrina privind utilizarea forțelor nucleare, iar unul dintre lucrurile pe care le-au spus în mod specific acolo a fost că, dacă există atacuri ale unui adversar asupra unei infrastructuri importante de stat sau militare care ar perturba răspunsurile, potențial ale forțelor nucleare ale Rusiei, aceasta este potențial un declanșator pentru utilizarea armelor nucleare rusești. Și a continuat spunând că orice fel de agresiune din partea unui stat nenuclear, cu participarea sau sprijinul unui stat nuclear, este considerată atacul lor comun. Deci clar una din opțiunile lui Putin sunt armele tactice nucleare.

Presupunerea mea este că ceea ce vor face va fi condiționat în mare măsură de modul în care administrația Trump va gestiona situația. Oare Trump îl va contacta pe Putin, va vorbi serios despre ce s-a întâmplat, îi va clarifica lui Putin că nu a fost ceva în care au fost implicați sau susținuți de aliați și nu este ceva ce vrem să vedem din nou și îi va asigura pe ruși că suntem noi aliații într-adevăr sincer interesați de o soluționare de compromis autentică a acestui război, care să-l aducă la o concluzie stabilă? Să fim clari dacă Putin nu primește o asigurare puternică din partea lui Trump că acest atac este ceva la care Statele Unite și aliații europeni se opun, atunci este mai probabil ca rușii să răspundă destul de puternic. Eu zic ca răspunsul a fost primit.

Zelenski și rescrierea noilor reguli de război

Ucrainenii au rescris din nou regulile războiului duminică. Înaltul comandament rus trebuie să fi fost la fel de șocat ca americanii în 1941, la  Pearl Harbor, când ucrainenii au efectuat un atac surpriză împotriva a cinci baze aeriene rusești situate departe de front - două dintre ele la mii de kilometri distanță, în Extremul Nord rus și în Siberia. Serviciul de informații ucrainean, cunoscut sub numele de SBU, a reușit să strecoare un număr mare de drone adânc în interiorul Rusiei, în cabine de lemn transportate cu camioanele, apoi să le lanseze prin telecomandă. Președintele Volodimir Zelenski a susținut că Operațiunea ”Spiderweb”, așa cum o numesc ucrainenii, a distrus sau a scos din funcțiune o treime din bombardierele pe care Rusia le folosea pentru a lansa rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune împotriva Ucrainei.

Printre avioanele rusești care au fost lovite, se pare, s-au numărat bombardiere strategice Tu-95 și Tu-22 și aeronave de avertizare timpurie și control A-50, similare cu AWACS-urile americane (Nu există încă o confirmare independentă a pagubelor). Nu e de mirare că bloggerii militari ruși s-au grăbit să compare atacul de duminică cu cel de la Pearl Harbor de acum 84 de ani. Analogia este inadecvată, deoarece, în timp ce atacul de la Pearl Harbor a semnalat începutul unui nou război, atacul de pe aerodrom împotriva Rusiei a fost pur și simplu o altă încercare a ucrainenilor de a se apăra împotriva războiului de agresiune, neprovocat, lansat de Vladimir Putin în 2022.

Dar analogia ar putea avea sens, deoarece ambele atacuri ar putea semnala învechirea sistemelor de armament odinioară dominante: nave de luptă în 1941, aeronave cu echipaj uman astăzi. Roiuri de drone ucrainene a căror construcție a costat probabil zeci de mii de dolari în total ar fi putut provoca pagube de 7 miliarde de dolari celor mai sofisticate aeronave ale Rusiei. În acest proces, ucrainenii au dezvăluit o vulnerabilitate care ar trebui să-i dea oricărui general din lume nopți nedormite.

Dacă ucrainenii au putut plasa drone atât de aproape de bazele aeriene majore într-un stat polițienesc precum Rusia, ce îi împiedică pe chinezi să facă același lucru cu bazele aeriene americane? Sau pe pakistanezi cu bazele aeriene indiene? Sau pe nord-coreeni cu bazele aeriene sud-coreene? Operațiunea Spiderweb nu va fi o lovitură decisivă împotriva armatei ruse, la fel cum nici atacul de la Pearl Harbor nu a fost o lovitură decisivă împotriva armatei americane.

Dar, așa cum Pearl Harbor a semnalat că Japonia va fi un inamic mai formidabil decât se așteptau majoritatea occidentalilor, atacul de duminică arată, încă o dată, că ucrainenii se dovedesc a fi luptători mult mai rezistenți și adaptabili decât anticipase cineva înainte de începerea invaziei la scară largă a Rusiei, acum mai bine de trei ani. Liniile frontului rămân blocate, iar ucrainenii își compensează deficitul de personal prin dezvoltarea unei industrii de drone de top la nivel mondial. Ucrainenii spun că au produs 2,2 milioane de drone anul trecut și își propun să construiască 4,5 milioane anul acesta. Desigur, rușii își construiesc propriile drone, cu ajutor iranian. Dar au fost în mod constant cu un pas sau doi în urma ucrainenilor în cursa dronelor, așa cum a arătat din nou operațiunea de duminică.

Operațiunea „Pânză de Păianjen” a fost o strategie genială și îndrăzneață menită să compenseze faptul că Ucraina se află în lipsă de muniție pentru sistemele sale de apărare aeriană Patriot - iar președintele Donald Trump nu pare să fie dispus să trimită înlocuitori. Țările europene încearcă să ajute, dar rachetele Patriot sunt puține. În loc să încerce pur și simplu să doboare rachetele rusești în zbor, ucrainenii au descoperit o modalitate de a dezactiva aeronavele care lansează rachetele în timp ce acestea staționează pe pistă. Deși semnalează hotărârea Ucrainei, atacul de duminică ar putea submina și stabilitatea nucleară, deoarece aceleași bombardiere care lansează rachete de croazieră convenționale împotriva Ucrainei sunt concepute și pentru a lansa arme nucleare.

Câteva concluzii (premature)

„Acesta a fost un atac ingenios, bine planificat și executat cu precizie asupra flotei de bombardiere rusești, care este o țintă absolut legitimă pentru Ucraina”, a declarat contraamiralul în rezervă al Marinei SUA, Mark Montgomery pentru Defense. Așa să fi fost? Eu zic că acesta nu va face altceva decât să escaladeze războiul. Atacurile Ucrainei din weekend împotriva aerodromurilor militare din interiorul Rusiei semnalează că războiul, aflat într-un impas de mult timp, intră într-o fază periculoasă, ambele părți părând hotărâte să escaladeze conflictul, iar perspectivele unui acord de pace mediat de SUA se diminuează.

La doar o zi după ce dronele ucrainene au dat o lovitură flotei de bombardiere a Rusiei într-un atac care a uimit Moscova, cele două părți s-au întâlnit pentru o a doua rundă de discuții la Istanbul, după ce președintele Trump a declarat din nou că dorește un acord rapid pentru a opri luptele. Întâlnirea a durat abia o oră, ducând la un acord de schimb de prizonieri, dar nimic mai mult. În loc să se răcească, războiul chinuitor de 40 de luni pare să devină și mai intens - cu o rezistență minimă din partea lui Trump. Rusia a lovit Ucraina cu o avalanșă de rachete și drone în ultimele săptămâni, lovind o serie de ținte civile și ucigând sau rănind mulți civili.

Este probabil să intensifice aceste atacuri ca răspuns la atacurile cu drone ale Kievului înainte de o ofensivă de vară aflată acum în faza de planificare. Rusia a atacat Ucraina cu un număr record de 472 de drone într-o singură noapte, în weekend, a anunțat armata ucraineană. Nu este greu de imaginat un set de circumstanțe în care Putin ia măsuri destul de puternice împotriva Ucrainei. Și un exemplu ar putea fi utilizarea acestor rachete avansate Oreshnik, care au focoase manevrabile cu capacitatea de a lovi instalații subterane adânci în Ucraina, pentru a ataca capacitățile de comandă și control ale Kievului, care cred că sunt situate în structuri subterane întărite, adânci, dar ar putea fi foarte vulnerabile la atacurile rusești. Să ne imaginăm ce se poate întmpla.

Acum, dacă Rusia ar face asta și ar crea genul de distrugere în și în jurul Kievului pe care este capabilă să o producă, Statele Unite ar face pur și simplu un pas înapoi și ar spune: „Nu este problema noastră”? Ar putea Trump să spună politic: „Oh, ei bine, nu este bătălia noastră, nu războiul meu. Acesta este între Rusia și Ucraina”? Este jenant ce s-a întâmplat pentru Putin. Evident, au existat lacune de securitate din partea Rusiei care au permis acest lucru. Securitatea frontierelor, de exemplu.

Ucrainenii au adus aceste drone adânc în teritoriul rusesc, trimițându-le peste granița rusă. Inspectorii de frontieră ruși nu au reușit să surprindă acest lucru, iar aceasta este o lacună jenantă. Acest lucru pune presiune pe Putin să răspundă într-un fel și vor fi mulți dintre consilierii săi care vor spune (să ne imaginăm ce...): „Nu ne putem permite să nu răspundem, pentru că dacă nu o facem, acest lucru va cimenta această impresie că Ucraina și aliații săi din Occident pot continua să treacă peste toate liniile roșii rusești, iar acum au trecut linia noastră roșie de securitate nucleară, care a fost clar articulată în doctrina revizuită a utilizării nucleare. Deci, nu ne putem permite să ignorăm pur și simplu acest lucru.” Asta vor argumenta ei.

Acum, Putin este factorul de decizie final și, dacă este de acord cu asta sau nu, va trebui să vedem. Dar este în interesul Americii să dezamorseze această situație, deoarece este una care ar putea escalada. Trump a înțeles deja că niciun război nu se termină în 24 de ore, sau chiar în câteva zile sau săptămâni, doar pentru că liderul Statelor Unite şi-o dorește. Acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar cu Bill Clinton în ceea ce privește Iugoslavia, întrucât Dayton a fost un proces îndelungat. Iar câțiva ani mai târziu, fosta Iugoslavie a cunoscut chiar un alt război, de data aceasta în Kosovo.

Opțiunile americane, angajamentul europenilor, capacitatea Rusiei, determinarea Ucrainei, toate se combină pentru a stabili care va fi sfârșitul unui război care afectează nu doar  Europa într-un mod nemaivăzut de la Al Doilea Război Mondial (ceea ce îl face diferit de cazul iugoslav), dar are implicații mult mai largi - nu vorbesc despre speculații privind utilizarea armelor nucleare, ci despre implicarea soldaților nord-coreeni, de sprijinul chinez pentru Rusia, despre cursa generală a înarmărilor etc.  Desigur, revenirea lui Trump la Casa Albă în 2025, înlocuindu-l pe un Joe Biden care încercase să-l facă pe Putin un paria internațional, a adus, de asemenea, date noi problemei și încă nu este clar dacă aceasta este pe calea unei soluții rapide sau, dimpotrivă, prelungește incertitudinea.