Pentru a contrabalansa lipsa de informare si a neutraliza deficientele de gust, piata noastra de arta s-a fixat decis pe numele mitologice ale artei romanesti, adica pe acelea care lasa sanse minime unei optiuni eronate.
Grigorescu, Andreescu, Aman, Luchian, Tonitza, Petrascu, Iser, Ressu etc., iata cativa artisti care nu implica riscuri in ceea ce priveste plasamentele financiare si nici nu dezamagesc nevoia mai mult sau mai putin reala de hrana simbolica. Privind lucrurile in felul acesta, s-ar putea spune cu siguranta ca intre valoarea artistica si valoarea comerciala a unei lucrari de arta nu exista niciun fel de tensiune, ca marii nostri artisti au, in mod justificat, si cele mai mari preturi.
Rezumandu-ne insa doar la acest palier comitem un grav abuz de intelegere a artei romanesti si manifestam un la fel de mare deficit de evaluare. Atunci cand receptarea se conformeaza unor judecati deja acceptate si se supune ierarhiilor prestabilite, totul pare a fi in ordine, dar atunci cand intervine problema selectiei propriu-zise si a optiunii directe, lucrurile se complica.
Abia in aceasta situatie, aceea care angajeaza soliditatea culturii si siguranta gustului, incep sa se manifeste disfunctiile de fond si viciile de forma. Artisti de prima mana, cum ar fi, de pilda, Phoebus, Merica Ramniceanu, Elena Popea, Al. Padina, Samuel Mutzner, Sabin Popp, Iorgulescu-Yor, Teodorescu-Sion, Vasile Popescu, Paul Miracovici etc. sau, inca si mai flagrant, cei din esalonul imediat urmator, Lucia D.-Balacescu, Michaela Eleutheriade, Mandia Ullea, Nina Arbore, Casilda Miracovici, Tache Papatriandafil, Tache Soroceanu, Leon Biju, Ion Lucian Murnu etc. etc. sunt victimele unui dezacord inacceptabil intre valoarea lor artistica si valoarea lor comerciala.
Iar daca mergem si mai departe, adica ajungem pana in contemporaneitate, faptele devin de-a dreptul hilare: un Sabin Balasa de pilda, simplu interpret de manele azurii, se vinde la sume exorbitante, in vreme ce Florin Mitroi, unul dintre cei mai originali si mai profunzi pictori din ultimele decenii, este cvasinecunoscut. Si exemplele ar putea continua pe inca multe pagini.