HABITAT CANIN. Şapte dintre colocatarii doamnei avocat au patru picioare şi latră. Acum 55 de ani a fost ziaristă sportivă la "Sportul popular".

O potaie îmi composta blugii pe lângă glezna dreaptă. A doua cotarlă mă amuşina într-o zonă sensibilă. A treia mârâia ca un Trabant care dă rateuri, în timp ce a patra javră se arăta interesată de turul nădragilor mei. De la fereastră, al cincilea căţel făcea galerie colegilor din curte. În spate, uşa se închisese im placabil, exact când îmi aprindeam ţigara. Era a patra vizită şi nutream nădejdea că, după trei săptămâni şi zeci de telefoane urma să se termine interviul care, normal, n-ar fi durat decât 90 de minute. Asediat de cei patru maidanezi, te gândeşti că ceea ce începuse prost urma să se termine cu un anti-rabic în burtă.

Salvarea a venit în persoana menajerei care a deschis uşa ca pe poarta raiului. Înăuntru, fotoreporterul se strica de râs. N-a mai durat decât vreo 45 de minute şi ne-am întâlnit, pentru ultima oară, cu stăpâna celor patru maidanezi.

Venerabila doamnă e avocat şi a devenit celebră în urma a două procese istorice. Unul, în care l-a apărat pe Nicu Ceauşescu, şi al doilea, în care l-a graţiat pe câinele Bosquito, acuzat de uciderea din culpă a unui japonez. O cheamă Paula Iacob.

Are buba la picior

După câteva amânări, acum două săptămâni am ajuns în faţă vilei enorme pe care doamna Iacob o are pe lângă podul Băneasa. Doamna nu e acasă, ne zice îngrijitoarea. La telefon, Paula Iacob îşi cere milioane de scuze. E în instanţă. Ne roagă s-o aşteptăm un ceas-două. Nu se poate. La a doua vizită suntem invitaţi înăuntru, în biroul doamnei. Care încă n-a venit de la tribunal. Încăperea arată ca grefa unei instanţe. E burduşită de dosare şi tomuri de drept. Doar mobila veche, de artă, împreună cu tablourile şi deco raţiunile exotice fac diferenţa. De alături se aude sonorul serialului sud-coreean de pe TVR. După trei sferturi de ceas se termină filmul. Coincidenţă, apare doamna avocat. Şchioapătă: "Mă iertaţi, mi-a trântit un negricios uşa de la instanţă pe picior şi m-a rănit. Am buba!".

"Dacă mă pozezi când vorbesc, ies ca moartea!"

Doamna îşi prezintă, îmbujorată, colocatarii: "În spate, sunt Noro şi Ţica, Miki e cel din casă, Leu e vagabondu' străzii, Tomas e deţinut, că l-am luat de la Poarta Albă, Maxi e adus de la Spitalu' 9 şi lu' ăstălalt i-am zis Felix, că l-am pescuit din faţă de la Antena 3! Da' să nu scrieţi asta, că mă stric cu ei...".

Ne invită în livingul în care poţi parca opt Loganuri. Arată ca o sală de muzeu. Paula Iacob e pasionată de ebenistică şi tablouri. Doamna avocat spune că nu-şi mai vede capul de procese: "Am în provincie... Cineva spunea că fac mai mult operă socială! În viaţă trebuie să ai exact atâţia bani cât îţi trebuie să trăieşti bine".

A terminat Dreptul la 20 de ani şi a intrat în barou în 1955: "Am intrat la facultate la 16 ani. Am dat de două ori, două clase, într-un an. Nu spun anu', că nu vreau să ştie lumea ce vârstă am, că e foarte mare!".

Fermă, îl apostrofează pe fotograf: "Dacă mă pozezi când vorbesc, ies ca moartea!".

A vrut să fie medic şi a fost ziaristă sportivă

E cochetă. La bluza "bleu-ciel" a asortat o pereche de cercei, o brăţară şi mărgele din turcoaz.

"Iniţial am dat la Medicină. Trebuia să plec la Timişoara şi nu m-a lăsat tata. Cu media de acolo, cu aprobare de la minister, m-am dus la Drept", îşi aminteşte venerabila avocată. După atâţia amar de ani de judecăţi, nu-i trece prin cap să se retragă: "Şederea în linişte mi-e grea". Greu de crezut, dar Paula Iacob a fost, în tinereţe, cinci ani, gazetar sportiv!. "M-a rugat o prietenă să dau examen cu ea la şcoala de gazetari sportivi, că ştiam marxism-leninism! Am scris despre ciclism şi motociclism, dar şi atletism şi chiar fotbal!", îşi aminteşte doamna Iacob.

Mai mult, a practicat automobilismul: "La un concurs, simţeam că maşina mea moare. Din spate, Simina Mezincescu claxona şi io m-am făcut că n-o aud... Până la urmă, m-a întrecut. A fost foarte urât. I-am cerut scuze de mai multe ori că n-am fost fair-play!".

ELEGANŢĂ

Regrete la cazuri câştigate. Amintirile cu Nicu o răscolesc

Spune că, de multe ori, i-a părut rău când a câştigat un caz. "Când clienţii mei sunt răi! Se mai întâmplă să pierzi când ai dreptate şi să câştigi când n-ai. Oricărui avocat i se întâmplă", e sinceră avocata. "Acu' am apărat-o pe fetiţa aia care şi-a omorât mama. Am obţinut o pedeapsă nu foarte mare... mă aşteptam să-mi dea un telefon. Nu şi-a mai amintit de mine...", oftează dumneaei.

Nicu a sunat-o pe fiica Paulei Iacob înainte să moară

Notorietatea a căpătat-o, în anii '90, când l-a apărat pe Nicu Ceauşescu. A mai rămas ceva ce n-a spus? "Sunt multe lucruri pe care le ştiu... Notorietatea a fost un fruct al întâmplării că am intrat în dosar. Dacă nu intram, nu eram aşa cunoscută!", recunoaşte avocata.

S-a vehiculat că între Nicu Ceauşescu şi fiica Paulei Iacob a fost o idilă. Doamna avocat dezminte: "Nici pomeneală! Fata mea l-a cunoscut de la mine, în cele cinci zile de libertate pe care le-a avut în '90. Apoi, mai toate mesele de prânz de duminică, în anii lui de libertate, le lua la noi!".

Ceva-ceva, tot a fost! Fosta apărătoare a lui Nicu Ceauşescu spune, în premieră: "Pe ea a sunat-o, când i s-a făcut rău: «Anda, ce pot să fac, am 44 de ani şi nu vreau să mor! Ce să fac?». Ea i-a zis că e psihiatru, n-are ce să-i facă...".

L-a apărat pe Nicu Ceuşescu de milă

"Avea ciroză dinainte. Maică-sa îi trimetea mâncare de regim, de la Bucureşti, zilnic! El mânca omletă cu croitorul lui, «Mosorel»... Aceeaşi mamă nu i-a dat telefon când au fugit!", povesteşte Paula Iacob.

Îşi aduce aminte cum s-a hotărât să-l apere pe "prinţişor": "Era o tânără avocată, rudă cu Ceauşescu... Înainte era adulată! Nu-i ajungeau mâinile pentru toţi ce veneau să i le sărute. După Revoluţie a fost marginalizată. Nu mi s-a părut moral să fie tratată aşa! M-a întrebat dacă nu vreau să-l apăr pe Nicu. În faţă, la Cercetări Penale, Zoe şi Valentin erau aşteptaţi. La Nicu, nimeni. Atunci m-am hotărât! După cinci ore de discuţii am realizat că nu-i nici prost, nici rău. Mă felicit!".

Doamna Iacob şi şunca ei

Îi sună telefonul. Brusc se precipită: "Îmi pare rău, trebuie să întrerupem, mă aşteaptă Antena 1 şi Realitatea!". Păi, zicem, e doar jumătate de interviu. "Nu mai pot", se scuză, "veniţi vineri la unu!". La plecare sare-n sus: "Vai de mine, nu v-am dat o tărie, acolo!". Vineri, n-am cu cinci minute înainte de ora fixată de dumneai, ne-a întors din drum un telefon: "Am un dosar, la Supremă, cu arestaţi! Sunaţi-mă luni...". Marţi, a urmat a patra deplasare. Cea cu asediul maidanezilor. Evident, tot 45 de minute a durat aşteptarea. Nu ştim ce serial mai rula la televizor. Când apare, doamna Iacob are o farfurie cu sandwich-uri: "Nu se poate să refuzaţi... Sunt cu şuncă de la Paris! Beţi un şpriţ uşor? Nu? Atunci o apă, un sifon?". De data asta e îmbrăcată în "café-au-lait", cu accesoriile asortate.

De la Columbeni la Şerban Huidu

E o prezenţă constantă pe sticlă. Concurenţă îi face doar madam Tatoiu. "Nu-mi dau cu părerea decât unde există o componentă juridică. La divorţuri, unde mă interesează drepturile părţilor. La Columbeni, interesul copilului e să fie lângă cel care îi poate asigura o viaţă normală şi liniară. Mama are în vedere interesul propriu! Caută celebritatea! Da' ambii părinţi au drepturi şi îndatoriri...", exemplifică vedeta TV.

Vizavi de accidentul lui Huidu e conciliantă: "Fără să merg pe ideea unei simpatii, omu' nu trebuie să meargă la închisoare! A fost victima unui accident... Consider că a fost o culpă a medicilor, nu spun totală, care nu i-au interzis să conducă. Nimeni nu putea să prevadă cum va proceda un om care a suferit un accident care i-a afectat substanţa nervoasă!".

"Dacă ar fi să mă reîncarnez, aş vrea să fiu om. Dacă n-aş putea să fiu avocat, mi-aş dori să fiu poet sau artistă. Dacă e să fiu animal..., cal sau câine!" PAULA IACOB, avocat

VIAŢĂ DE CÂINE

"Deţinutul politic" Bosquito a emigrat în Germania

Nu l-a uitat pe Bosquito, cotarla după a cărei muşcătură un japonez a murit. Maidanezul a fost salvat de la eutanasiere în urma prestaţiei celebrei avocate. Care l-a apărat "pro bono". "N-am ţinut o legătură îndeaproape", vorbeşte despre fostul său client, ca despre un om: "Tre' să aibe vreo zece ani acu'. A fost în Moldova şi apoi a emigrat în Germania. La o familie care îi oferă luxul unei canapele «stil»! E bine pentru un fost deţinut politic! Că nici avocatul n-a avut voie să-l viziteze, din cauza procurorului...".

A PĂŢIT-O ŞI EA

Era să turbeze când era mică

Paula Iacob a fost şi ea muşcată de un câine. "Aveam 12-13 ani. Era turbat şi am făcut antirabic în burtă. De fapt, în stomac! Ţin minte că făceam injecţii în fiecare zi şi la ultima nu m-am dus... trei luni de zile am ţinut lângă mine un pahar cu apă, de frică să nu turbez!", se înfiorează avocata maidanezilor.

Zice că a fost vina sa că a pus mâna pe un animal necunoscut: "Trebuie să pui mâna pe el doar dacă vine la tine şi te lasă". Dar dacă vine la tine alergând, cu caninii dezgoliţi şi mârâind. Aici doamna Iacob n-are răspuns.

SUFLET MARE

Din bucata ei de pâine hrăneşte şapte maidanezi. Vrea sterilizare, da' nu pentru toţi căţeii ei. Cică n-a turnat. Doar a vorbit, silită

Slăbiciunea ei pentru căţeii vagabonzi e notorie. O rugăm să comenteze versurile: "Din bucata mea de pâine/Am hrănit un om şi-un câine/Câinele m-a cunoscut/ Omul nu m-a mai ştiut!". Se emoţionează: "Înţelepciunea românului anonim ce ne-a lăsat un cântec atât de iubit. Cei şapte căţeluşi ai mei demonstrează că versurile reprezintă o realitate. Că fiecare om tre' să crească un animăluţ!".

Istoriseşte cum a reuşit să reintegreze în societate iguana unei prietene: "O primise din Germania. Reptila nu mai voia să iasă din cotlonu' ei. I-am zis: «Îi vorbeşti în româneşte?». Mi-a zis că da. M-am dus acolo şi i-am vorbit în germană şi a ieşit afară!".

Poliglota doamnă Iacob are papucei de casă violeţi, cu pampoane.

Sterilizarea în masă a doamnei Iacob

Primarul Braşovului a scăpat oraşul de maidanezi. "E o ruşine! A rezolvat problema într-un mod criminal! Nu e admisibil, întreaga omenire o consideră o crimă!", e patetică doamna Iacob.

Vizavi de proiectul început de Băsescu, iubitoarea de maidanezi zice că, de s-ar fi finalizat, n-ar fi fost probleme: "Dacă s-ar fi creat adăposturi sau dacă ar fi fost sterilizaţi era bine".

Cât despre cei muşcaţi, care ar prefera să le vadă pielea mănuşi, e echivocă: "Nu contest pericolul câinilor de pe stradă, nesupravegheaţi... La Bucureşti, soluţia e în mici adăposturi, lângă blocuri şi sterilizarea în masă".

Tot dânsa recunoaşte: "Dintre ai mei, doi sunt sterilizaţi. Da' nu le dau drumu' pe stradă!". Când am intrat noi, prima oară, doi dintre căţei au tulit-o pe poartă.

DOAMNA ŞI VAGABONZII. Felix e febleţea Paulei Iacob FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

Iubeşte animalele, dar fierbe racii de vii

Zice că iubeşte toate vietăţile. Da' şi gândacii, şerpii, şobolanii? Doamnei Iacob i se umezesc ochii: "Nu ştiu ce sentimente are un gândac! Da' un cal sau un câine... Privirea blândă a unui viţel! Îmi place carnea, da' când mă gândesc că un animal a fost omorât, să mănânc io un cotlet bun...". Se zbârleşte şi înghite în sec. "Mor după raci! Da' trebuie să-i bagi în apă fiartă! Îi curăţ cu peria de dinţi, da' tot tre' să-i fierbi de vii", e miloasă, până la un punct, apărătoarea demnităţii animalelor. 

"Ioana", "Gabriela" şi Paula Iacob

Ultima întrebare o deranjează vizibil. CNSAS a devăluit că distinsa avocată a fost informatoare a Securităţii. Cu două angajamente. În '52, cu numele conspirativ "Ioana", şi în '70, cu "Gabriela". S-a spus că şi-ar fi turnat chiar şi rudele. Într-un interviu din Academia Caţavencu, din 2006, declara: "Pot spune că închid mâine ochii fără să fi făcut un rău voit în viaţa mea!".

Trage aer în piept. Nu se aştepta la o abordare frontală a unei istorii pe care o credea îngropată: "N-am colaborat niciodată. M-au silit să stau de vorbă cu ei, că aveam o rudă care lucra la "Europa Liberă". Nu le-am vorbit decât despre cei care ştiam că sunt informatori. Nu există nimic spus de mine despre vreun avocat sau rudă! N-am iscălit nimic!".

A turnat sau nu?

E bulversată. Redăm declaraţia ei: "Totu' s-a făcut, fiindcă şi azi, la fel ca ieri, urăsc şi vorbesc public despre monstruozitatea acţiunilor unor se curişti care, de la uciderea şi chinuirea oamenilor în închisori, până la teama pe care au insuflat- o fiecărui om, nu au oprit nicio acţiune prin care cetăţeanul obişnuit să nu ştie că e asemenea unei râme care o poate strivi în orice moment!".

Fiecare înţelege ce doreşte. La final, Paula Iacob ne roagă: "Ştiţi, ultima întrebare poate ar fi bine să n-o daţi!".

• Avocata Ceauşeştilor, pact cu Securitatea
• Apărătoarea lui Nicu Ceauşescu a fost declarată informator al Securităţii