Se erodează tot mai mult marele acord dintre puterile mondiale în legătură cu interesele comune și liniile roșii. În acest sens, pe lângă factorii externi, se înregistrează schimbări fundamentale care duc la slăbirea din interior a Alianței Atlantice.

Aceste schimbări care răstoarnă paradigmele economice, politice și militare din cadrul sistemului Atlantic și care zguduie statu quo-ul pot fi împărțite în patru mari categorii...

Primul este Brexit, al doilea înarmarea Germaniei și a Japoniei. Al treilea este alianța AUKUS. Cel de al patrulea este noua deschidere a Turciei către Asia, cu accent pe Rusia și pe China, scrie sabah.com.tr.

1. Brexit. Despărțirea Marii Britanii de Uniunea Europeană pe 31 ianuarie 2020, așa-numitul Brexit, arată că Anglo-Saxonii și-au luat speranțele de la Europa Continentală.

Într-un sens, această decizie reprezintă un răspuns geopolitic la dezvoltarea relațiilor țărilor central și sud-europene, conduse de Germania și Franța, cu Rusia și China.

2. Înarmarea Germaniei și a Japoniei. Opinia publică europeană discută de mult timp despre faptul că Europa, care nu reușește să fie un actor important în lupta împotriva terorismului, continuă să fie dependentă de SUA din punct de vedere al apărării. În același timp, Europa nu reușește să concureze cu firmele din SUA și China în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiilor esențiale. Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a tensionat țările europene și a produs o schimbare în politica de apărare a Germaniei.

Pe fondul războiului din Ucraina, Germania și Japonia și-au schimbat conceptele militare, ceea ce reprezintă unul dintre semnalele cele mai relevante că Atlanticul nu va mai rămâne la fel.

Germania a fost prima care s-a pus în mișcare în urma războiului din Ucraina. Cancelarul Olaf Scholz a alocat armatei naționale un buget de 100 de miliarde de euro.

După Germania, Japonia a renunțat la strategia "pacifistă" și "non-beligerantă" pe care o aplica de peste 70 de ani, în baza articolului 9 din Constituția adoptată în 1947.

3. Alianța AUKUS. Faptul că Franța nu a fost inclusă în acordul AUKUS, semnat pe 16 septembrie 2021 de SUA, Anglia și Australia pentru a contracara ascensiunea Chinei, a cauzat un cutremur în lumea Atlantică, mai degrabă decât în Asia-Pacific.

Presa occidentală a catalogat ziua în care a fost semnat acordul AUKUS drept "cea mai întunecată zi a Uniunii Europene". Prin acordul AUKUS, SUA și noii săi aliați au lăsat în mod oficial Uniunea Europeană în afara deciziilor privind zona Pacific.

4. Deschiderea Turciei spre Asia. Deschiderea către Asia a Turciei, a doua cea mai puternică țară din NATO, dar și achiziția de către Ankara a sistemelor de apărare aeriană S-300 din Rusia a cauzat cutremure serioase în Atlantic. În plus, contribuția Turciei la proiectul chinez "O centură, Un drum" a răsturnat echilibrele geopolitice globale.

Dacă adăugăm și provocările lansate de Rusia și China la adresa statu quo-ului în țările NATO sau UE, vedem că întregul sistem Atlantic se îndreaptă spre punctul în care va deveni nefuncțional.

Într-o lume zguduită de crizele energetice și de aprovizionare și în care globalizarea devine desuetă, este nevoie de o nouă paradigmă globală din punct de vedere economic și politic.

Dar sistemul Atlantic care devine tot mai nefuncțional împiedică dezvoltarea unui nou sistem global. Ne aflăm într-o perioadă în care putem spune că "Disoluția sistemului este noul sistem". Performanța pe care o va demonstra Turcia în sistemul Atlantic, în raport cu Rusia și cu China, va determina viitorul acestui nou sistem paradoxal.

Însă oricum se va încheia această evoluție, Occidentul nu va mai fi vechiul Occident iar lumea nu va mai fi vechea lume. (Rador)