Patru decenii de la „insurgența kurdă” în Turcia. Cum a urmărit România, prin ambasadorul Vasile Patilineț situația din Turcia?

În vara anului 1980, Vasile Patilineț, fostul număr 7 în ierarhia PCR (neoficial a fost până la ascensiunea Elenei Ceaușescu numărul 2 după Ceaușescu în PCR), ocupa ultima sa însărcinare politică oficială, aceea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Socialiste România în Republica Turcia.

Turcia - preliminariile insurgenței kurde. Cine erau kurzii?

Turcia a început să se confrunte cu problema kurdă încă de prin 1978, când în Sud-Estul Turciei, pe un teritoriu comparabil cu suprafața Dobrogei, kurzii au început să se organizeze politic în Partidul Muncitorilor din Kurdistan sub conducerea lui Abdullak Ockhalan. Dar oare cine erau kurzii?

Kurzii se consideră că sunt urmașii străvechilor mezi, locuitorii statului med de dinaintea celui persan, în nord-vestul Podișului Iran. Ei locuiesc în Turcia de Sud-Est, Irakul de Nord, Nord-Vestul Iranului, în Caucazul ex-sovietic. Se estimează că în acest areal ar trăi 48 milioane etnici kurzi fără a avea un stat.

Insurgența kurdă s-a manifestat oficial acum patru decenii, la 15 august 1984, Prima fază a conflictului a durat până la 1 septembrie 1999.  Conflictul a reizbucnit dar la 1 iunie 2024, PKK a ordonat încetarea focului său. După 2010, violențele au reizbucnit. Peste 40 000 kurzi au pierit până în 1999. Oficial, Turcia îi numește „turci munteni” și nu le recunoaște etnia diferită. Problema kurdă, ca și problema palestiniană sunt reminiscențe ale căderii Imperiului Otoman, ale reglementărilor din Tratatele de la Sevres din 1920, Lausanne din 1923.

Turcia - activitatea ambasadorului Vasile Patilineț

Vasile Patilineț era la postul de la Ankara din vara anului 1980. În data de 12 septembrie 1980, el raporta revolta militară a generalului Kenan Evren care a preluat puterea în Turcia, arestându-i pe Suleyman Demirel și pe Bullent Ecevit, lideri democrați:

„În cursul nopţii de 11/12 septembrie 1980, forţele armate turce au preluat puterea politică în ţară. Comunicatul difuzat de posturile radio de către Consiliul Securităţii Naţionale, al cărui preşedinte este generalul de armată Kenan Evren, şeful Statului-Major General al armatei turce, menţionează interzicerea activităţii parlamentului şi partidelor politice şi a celorlalte organizaţii, extinderea stării de asediu în ţară, suspendarea intrării şi ieşirii din Turcia a cetăţenilor turci”60. Interesant este că artizanii  loviturii de forţă au dispus reţinerea deopotrivă a lui S. Demirel, precum şi a lui B. Ecevit. De asemenea, a fost reţinut şi N. Erbakan, liderul Partidului Salvării Naţionale, iar A. Turkeş, şeful Partidului Mişcării Naţionaliste, a fost somat ,,să se prezinte urgent în faţa organelor militare”

Vasile Patilineț a urmărit inclusiv problema kurdă, mai ales că la data de 20-23 mai 1983, Nicolae Ceaușescu a efectuat o importantă vizită în Turcia, la invitația generalului Kenan Evren. Nicolae Ceaușescu a vizitat atât Ankara, cât și Antalya, fiind însoțit de Ministrul de Externe Ștefan Andrei și de Ministrul Industriei Grele Ioan Avram. Kenan Evren îl va mai primi pe Ceaușescu în 19-21 octombrie 1987. Vasile Patilneț murise însă într-un accident regizat la 9 octombrie 1986, pe autostrada Amkara-Istanbul.

De remarcat este faptul că Nicolae Ceaușescu în intervalul 1980-1986, având ca pivot Turcia, a vizitat toate statele din Orientul Mijlociu, inclusiv Kuweit-ul.

Vasile Patilineț - cine a avut interes să îl elimine?

Vasile Patilineț reorganizase Securitatea, Armata, Ministerul Afacerilor Interne, administrația județeană în intervalul 1965-1968, pregătise plenara de reabilitare a lui Lucrețiu Pătrășcanu. Demascase spionii sovietici alături de doljeanul Ion Stănescu. Vasile Patilineț a fost considerat ca parte a unui complot din care mai făceau parte Nicolae Radu, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Nicolae Militaru ce viza răsturnarea lui Ceaușescu.

De fapt, în rândul comuniștilor români, înlăturarea lui Ceaușescu avea două căi: fie cădea regimul cu totul, fie cădea doar Ceaușescu. În 1983, americanii țineau la Nicolae Ceaușescu fiindcă nu doreau ca sovieticii să reediteze Budapesta 1956, Praga 1968 la București în 1983. Perioada 1982-1984, adică de la moartea lui Brejnev la instaurarea lui Mihail Gorbaciov, URSS a fost condusă de doi foști șefi ai KGB Yuri Andropov și Constantin Cernenko.

Vasile Patilineț dorea să facă un soi de revoluție internă ca în RDG

Nicolae Radu, la Comisia de Anchetă a Revoluției în Parlament a spus că Ion Ioniță și Vasile Patilineț n-ar fi consimțit la căderea comunismului și că Patilineț ținea legătura direct cu prietenii săi din Ministerul Sovietic al Afacerilor Externe. Venirea lui Gorbaciov în 1985 a făcut ca americanii să vrea înlocuirea lui Ceaușescu și căderea Lagărului Socialist, mascate în alimentarea lui Gorbaciov cu bani americani pentru URSS și în menținerea iluziei că putea fi reformat regimul post-stalinist. Atât Vasile Patilineț cât și Ion Ioniță au fost eliminați, Patilineț în accident, Ioniță fiind iradiat și murind de cancer galopant.

Nu întâmplător, în 1989, la Revoluție grupul Militaru-Iliescu preia puterea. Era grupul care în 1984-1985 încercase debarcarea lui Ceaușescu dar tentativa fusese descoperită. Se pare că Vasile Patilineț dorea să facă un soi de revoluție internă ca în RDG (în 1989, Honecker a fost înlocuit cu Egon Krenz) și ca în Bulgaria (Petar Mladenov l-a înlocuit pe Todor Jifkov). Istoria nefiind contrafactuală, nu știm ce s-ar fi petrecut dacă Patilineț nu murea în 1986...