La 18 ani de la moartea lui Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor cu o extraordinară poveste de viață, vă propunem un portret nefardat marca Paul Cernat, critic literar

„Rareori un scriitor a fost în mai mare măsură victima propriei biografii (politico-militare, în cazul de față) decît Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 noiembrie 1916, la Războieni, Neamț, în familia unui preot - m. pe 22 iunie 1992, la Paris, confundat, stupid, de unii cu ultramodernistul Virgil Gheorghiu)”, apreciază Paul Cernat.

În continuare: „Poetul «tînăr» lansat în arghezianul Bilete de Papagal va fi inclus de congenerul Ștefan Baciu - împreună cu co-editorul Vintilă Horia - într-o antologie de lirică erotică, autor al unui volum de versuri patetice în 1937 (Viața de toate zilele a poetului), premiat de Fundațiile Regale, urmat de Caligrafii pe zăpadă (1940) și de un op marcat de experiența frontului (Ceasul de rugăciune, 1942, cu o Rugăciune pentru aviatorii căzuți)”.

Participă la campanii pe Frontul de Est

Paul Cernat are din nou cuvântul: „Fost elev militar la Chișinău, combate, după 1938, în presa legionară, dar publică mult și în cea nealiniată. Curios, în 1939 îi apare un poem dedicat premierului Armand Călinescu, victimă a legionarilor. Ajunge pe Frontul de Est în 1941 și participă la campanii de la care i se vor trage, deopotrivă, succesul internațional și dizgrația. În memoriile sale, leagă voința juvenilă de a deveni poet de voința, mai veche, de a deveni sfînt. Reportajele vibrante, emoțional-umanitare, trimise pentru ziarul Timpul nu lasă să transpară masacrele armatei române, inclusiv exterminarea populației evreiești”.

Reportaje valorificate de Marin Preda în „Delirul”

„Un volum de succes, prefațat de Arghezi - Ard malurile Nistrului. Mare reportaj de război din teritoriile dezrobite (1941) - urmat de culegerile de reportaje (publicate în Informația zilei) Am luptat în Crimeea, Cu Submarinul la asediul Sevastopolului (1942) și de romanul de moravuri Ultima oră (1943). Informațiile lor vor fi valorificate, peste decenii, de Marin Preda în Delirul. Memoriile tîrzii ale autorului din Le temoin de le vingt-cinquieme heure, 1986 și L`Epreuve de la liberte, 1995, traduse şi în româneşte, sînt mutatis-mutandis, la fel de lacunare ca şi cele ale lui Vintilă Horia. Ajunge atașat de presă al Ambasadei României la Zagreb de unde, după 1944, se exilează, prudent, mai întîi în Germania (la Heidelberg urmează cursuri de teologie), apoi (definitiv) la Paris, unde - din 1963 - va deveni preot la biserica ortodoxă românească „Sfinții Arhangheli”, dezvăluie Cernat.

Romanul vândut în milioane de exemplare

„Debutul în exil - la Plon, în 1949 - cu romanul Ora 25 (La vingt-cinquieme heure), cu o recomandare complet insolită a lui Gabriel Marcel, scrisă la sugestia entuziasmatului Mircea Eliade, și în traducerea lui Monique Saint-Come (pseudonimul Monicăi Lovinescu, apropiată a lui CVG) a avut un succes fulminant, fiind vîndut în milioane de exemplare, tradus în numeroase limbi și ecranizat în 1967, cu Anthony Quinn în rolul principal. Acuzată de unii comentatori de senzaționalism excesiv, cartea dezvoltă un epos picaresc, trepidant, în care eroul (țăranul Johann Moritz, identificat uneori naratorului Traian Koruga) trece, în anii războiului, printr-o serie de aventuri, confuzii identitare și persecuții, bănuit că e evreu și trimis în lagăre naziste, evadat în Ungaria și internat din nou în Germania. Romanul se deschide, treptat, către o problematică a captivității politice în Istorie, fără ieșire și cu trimiteri la ambele totalitarisme”, continuă exemplara expunere a lui Paul Cernat.

Izbucnirea scandalului

„Însă autorul va fi curînd denunțat, în presa franceză, pentru crime de război pe Frontul de Est, antisemitism și propagandă pro-hitleristă, generînd un imens scandal, care-i face pe vechii susținători să-l renege. De aici înainte, volumele lui Constantin Virgil Gheorghiu vor fi supuse de comentatorii români unei «lustrări» bagatelizante, deși productivitatea rămîne impresionantă și succesul de public (inclusiv internațional) nu chiar mic: peste 30 de titluri, foarte diverse, unele - parțial autobiografice, cu reminiscențe din trecutul românesc recent, altele - pe teme religioase: La Seconde Chance (1952), L`homme qui voyagea seul (1954), Le Peuple des immortels (1955), Sacrifies du Danube (1957), Saint Jean Bouche d` La Maison de Petrodava (1961), La vie de Mahomed (1962), autobiograficul tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965), La Condottiera (1967), La Vie du Patriarche Athénagoras, Pourquoi m’a-t-on appelé Virgil (1968), L`Espionne (1971), Les Inconnues de Heidelberg (1977), Christ au Liban: De Moise au Palestiniens (1979), Dieu a Paris (1980) ș.a. Les Immortels d`Agapia (1964) va fi tradus în România în 1998”, notează reputatul critic literar.

În loc de concluzie: „A publicat și un volum despre încă neemigratul pictor avangardist evreu-român (convertit la realism socialist) Perahim - Rendez-vous a l`infini (1961). Cu unele excepții (Constantin Cubleșan, între alții), pentru critica românească rămîne, deocamdată, omul unei singure cărți importante, în așteptarea unei relecturi critice integratoare, exigente și nepartizane”.