Un nou studiu sugerează că tarantulele se bucură de o protecție sporită împotriva prădătorilor. Mai exact, corpul tarantulei este acoperit de fire de păr. Astfel încât furnicile să nu le mănânce de vii, spun oamenii de știință. Studiul a fost publicat pe 6 august în Journal of Natural History. Acesta propune câteva idei noi cu privire la relațiile tarantulelor cu alte specii. Se vorbește inclusiv despre interacțiunile lor surprinzător de pasive, dar ocazional violente, cu furnicile prădătoare.

Furnicile prădătoare, sau furnicile militare, sunt cunoscute pentru faptul că vânează păianjeni vii. Dar atunci când aceste furnici au fost observate căutând hrană în vizuinile tarantulelor din America de Sud, situația s-a schimbat. Furnicile au avut tendința de a ignora tarantulele adulte, precum și puii. În rarele cazuri în care furnicile au atacat, firele rigide de păr ale tarantulelor au oferit o protecție adecvată.

„Părul dens care acoperă corpul tarantulei face dificilă mușcătura sau înțepătura păianjenului de către furnici. Prin urmare, credem că pilozitatea poate să fi evoluat ca un mecanism de apărare”, a declarat autorul principal al studiului, Alireza Zamani. Acesta este arachnolog la Universitatea din Turku, Finlanda.

Părul tarantulelor, scut natural împotriva prădătorilor

Zamani și colegii săi au explorat relațiile complexe dintre tarantule și alte animale prin revizuirea studiilor științifice anterioare. De asemenea, au colectat noi observații de pe teren și din social media.

Cercetătorii au descoperit că furnicile militare ajută tarantulele care trăiesc în vizuini prin eliminarea hranei vechi din vizuinile lor. Cu toate acestea, păianjenii aveau totuși nevoie de protecție în cazul în care furnicile mușcau. Această ipoteză de apărare prin pilozitatea corporală este susținută de studii anterioare. Acestea au sugerat că tarantulele cu vizuină își acoperă sacii cu ouă cu fire de păr pentru a împiedica furnicile să ajungă la ele

În plus, echipa a descoperit că tarantulele arboricole mai puțin păroase - și, prin urmare, potențial mai vulnerabile - au dezvoltat diferite strategii de apărare. De exemplu, cercetătorii au văzut o tarantulă atârnând de vârful unei frunze. Aceasta se ascundea pentru a scăpa de furnicile aflate la vânătoare de pradă.

Relația cu alte specii

Relațiile dintre tarantule și furnici pot deveni tensionate. Totuși, oamenii de știință au constatat că tarantulele se bucură de interacțiuni mai prietenoase cu amfibienii, care uneori trăiesc în vizuinile lor. Studiul a descris mai mult de 60 de cazuri de conviețuire dintre tarantule și amfibieni din 10 țări diferite, precum și relații cu șerpi și alți păianjeni.

„Se pare că broaștele și broaștele țestoase care trăiesc în adăposturile tarantulelor beneficiază de adăpost și protecție împotriva prădătorilor. La rândul lor, acestea se hrănesc cu insecte care ar putea fi dăunătoare pentru păianjen, ouăle și puii acestuia. Se pare că tarantulele ar putea să nu fie atât de înfricoșătoare și amenințătoare pe cât sugerează reputația lor”, a declarat Zamani, conform Live Science .