Spuneam într-un comentariu zilele trecute că Ludovic Orban este un fel de Tom Cruise al politicii românești, pus să îndeplinească o “Misiune Imposibilă”. Aceea de a trece un guvern prin Parlament. O cursă cu foarte multe obstacole, puse de aliați și adversari. Atât de multe încât nici nu mai poți face deosebirea.

Misiunea, chiar dacă nu-i imposibilă, este destul de dificilă. Ludovic Orban a adunat semnăturile pe o moțiune de cenzură care avea o singură calitate: era anti-Dăncilă, un guvern pe care toți îl vroiau răsturnat. 

Atât de nepopular și lipsit de perspectivă ajunsese acest guvern încât s-au găsit și câțiva parlamentari pesediști dispuși să-l dea jos. Ca să nu mai vorbesc de Victor Ponta și Călin Popescu-Tăriceanu care aveau atitudinea unor amante înșelate. Și chiar fuseseră înșelate de PSD, atât pe vremea lui Liviu Dragnea, cât și pe cea a Vioricăi Dăncilă. 

Restul voturilor au venit de la sine, dar cele ale Pro-România și ALDE au contat enorm! 

Acum suntem însă în situația inversă. Este nevoie de 233 de voturi pentru investirea unui nou guvern de către același Parlament. După cum bine știm, la români funcționează perfect partea cu distrusul, însă avem mari probleme când vine vorba despre construcție. Iar această situație nu putea să aibă altă soartă .

Ludovic Orban a început prima rundă de negocieri. Cred că a simțit deja înțepătura de șiș din partea lui Victor Ponta și Dan Barna. Tovarăși de drum, fără să-și dorească acest lucru, dar având același obiectiv. Să păstreze haosul, chiar dacă el poartă numele de Viorica Dăncilă. 

"Ne aşteptăm la un boicot din partea PSD şi vom veni cu o strategie de a trece peste acest boicot ruşinos, penibil pe care încearcă să-l facă PSD pentru a menţine în mod nelegitim la putere rămăşiţele unui guvern eşuat şi care a fost demis prin moţiune de cenzură", a spus Ludovic Orban, sâmbătă, după o ședință cu liderii PNL și președintele Klaus Iohannis.

Numai că boicotul PSD ar fi ușor de trecut dacă el nu ar fi asociat cu un eventual boicot al Pro-România sau al USR. 

Culmea este că cele două sunt legate între ele. 

Victor Ponta pune niște condiții pe care PNL nu le poate accepta. Dacă PNL ar accepta condițiile Pro-România, atunci s-ar confrunta cu boicotul USR. 

"Eu nu o să guvernez niciodată cu Tăriceanu, ca să fie foarte clar mesajul. Nu există nicio reevaluare, USR este împotriva PSD, este împotriva acestui PSD-ism care domină România şi suntem alternativa proaspătă a politicii româneşti", a spus liderul USR după întâlnirea cu Orban.

În realitate, Dan Barna de-abia așteaptă un prilej ca să provoace o criză politică menită să-l readucă în joc, cu atât mai mult cu cât se confruntă cu o situație periculoasă. 

Implicat într-o malversațiune cu fonduri europene destinate persoanelor cu handicap, Dan Barna ar putea să-și termine cariera politică mai repede decât a început-o. 

“Vorbim despre persoane cu dizabilități sau proveniți din medii defavorizate, greu de integrat pe piața muncii și extrem de neglijate în România. În numele lor, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, compania fondată de Dan Barna, a câștigat milioane sub pretextul facerii de bine.

Trei proiecte europene generoase arată ca după război. Banii s-au evaporat între amici cu facturi la comandă, în nepotisme, deturnări, plăți fictive, furturi de echipamente și discursuri despre frumusețea spiritului antreprenorial. Din partea beneficiarilor, multă dezamăgire.” 

Acesta era preambulul anchetei în privința lui Dan Barna publicată de Rise Project, o organizație jurnalistică care reprezintă spiritul #rezist, deci imposibil de contestat de către liderul USR. De altfel acesta nici nu a încercat, sperând într-o stingere naturală a scandalului. Numai că el se amplifică. 

De dragul raționamentului să presupunem că sunt redeschise dosarele clasate de DNA, că ancheta DLAF se finalizează prost pentru el, așa că în realitate are puțin timp ca să acționeze deciziv. Mai ales că inițiativa “Fără penali în funcții publice” îi aparține.

Ca să o citez pe Alina Mungiu-Pipiddi, "fondurile europene nu aduc și nu vor aduce vreo creștere în productivitate, fără să se fure neapărat întrețin aceleași firme care supraevaluează servicii și produc activitate doar cât vine subvenția. Nu l-am auzit pe dl. Barna să remarce că asta e problema pe fond, că o va schimba el cînd ajunge la guvernare, și asta e mai grav decît că a semnat contract cu soră-sa. A trăit dintr-o minciună deliberată, a avut o rentă dintr-un program conceput ca o fraudă."

Deci, citind cele de mai sus, chiar dacă sunteți simpatizanți USR, credeți că Dan Barna va sprijini demersul președintelui Klaus Iohannis de înlocuire a Vioricăi Dăncilă sau va miza pe haos?

La acest tablou sumbru pentru adversarii interimarei Dăncilă se adaugă și jocul PSD, partid care nu se va lăsa scos din Palatul Victoria decât cu picioarele înainte. Va face tot posibilul pentru a se victimiza, pentru a mobiliza cele 2-3 milioane de voturi tradițional atribuite stângii social-democrate. Suficiente pentru a o propulsa pe Viorica Dăncilă în turul doi al alegerilor prezidențiale. 

Miza nu este câștigarea cele mai înalte funcții în stat, ci păstrarea statului de partid mare. Un partid care pleacă de la guvernare fără să fugă, ci printr-o retragere controlată, folosind mijloacele luptei de gherilă, pe poziții defensive puternice. O poziție de care au nevoie primarii și consilierii județeni, ca o garanție în vederea alegerilor locale din 2020.

PSD nu mai este un partid dominant, dar în condiții de opoziție poate oferi numeroase surprize, iar acest lucru s-a mai întâmplat de câteva ori. 

Ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii 30 de ani a fost ca în turul doi al prezidențialelor să lipsească candidatul PSD. Acesta ar fi adevăratul dezastru politic, nu pierderea guvernării…

În consecință, tabloul viitoarei perioade va fi dominat de șantajul mare al unor partide mici, în frunte cu USR și Pro-România, dar și de capcanele procedurale pe care le va construi PSD. Cei mai corecți vor fi PMP și ALDE, deși Călin Popescu-Tăriceanu nu vrea să stea în aceeași bancă cu Traian Băsescu.

Vom avea un guvern până la alegerile prezidențiale? În ciuda tabloului sumbru pe care vi l-am prezntat, eu cred că da. Paradoxal tocmai amenințarea haosului îi va determina pe principalii actori să cedeze. 

Cine o va face primul? Aici nu ne rămâne decât să luăm o pungă de popcorn și să așteptăm.