PARASCHIVESCU: Topinacoteca

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Radu Paraschivescu: "Punga spanzurata de creanga unui pom, cauciucul priponit in apa, pantofii lasati la usa in scara de bloc..."

Romania, muzeul in aer liber unde oameni indiferenti ingana mantra degradarii progresive, se sufoca in aburul topeniei. Tablouri agatate stramb zugravesc un spatiu sub asediu. Topinacoteca nationala e un loc in care vizitatorii n-ar trebui sa plateasca bilet de intrare, ci de iesire.

Pe strazi, pe trotuare, in blocuri si in bodegi miroase a mujdei, transpiratie, resturi descompuse, rachiu si parfum prost. Exista multe forme de dispret pentru spatiul in care traim, dintre care unele au capatat valoare de simbol. Ele au devenit marcile grotesti ale vietii noastre intr-o tara careia ii declaram un amor lacramos, cenaclier, neuitand s-o ingropam in murdarii si s-o batjocorim barbateste. Iata cateva:

Punga de plastic spanzurata de creanga unui pom. De gasit in fata blocurilor din cartierele marginase, dar nu numai. Nimeni nu stie cand a ajuns acolo si mai ales de ce nu e data jos. Topita de caldura, batuta de vant, spalata de ploaie, ea a fost azvarlita lenes pe geam de o gospodina eficienta sau de un locatar nedeprins cu drumul la tomberon.

Stransa in jurul unui ciot, se umfla la fiecare pala si se incinge sub raze. Pare un erete confuz, prins in capcana unui gospodar inventiv. Cu un strop de imaginatie, poti sa vezi in ea chiar panza unei corabii saltand pe talazuri, in cautarea iluzorie a tarmului. Uneori, pentru variatie, punga de plastic e inlocuita de niste chiloti de o culoare incerta, care flutura ca un steag al capitularii in fata dusmanului neindurator.

Cauciucul priponit in apa. Arie de raspandire: portiunile de rau din apropierea podurilor. A se studia cu atentie cursul Prahovei, rezervor nesecat de anvelope nereciclabile, care despica apa cu trufia parsiva a unei reptile incolacite pentru siesta. Camionagiul decis sau angajatul din service invatat sa se debaraseze de lucrurile prisoselnice aplica orbeste o reteta care nu da gres: fa curat inauntru facand mizerie afara.

Daca-l intrebi de sanatatea mediului, lasa o lacrima sa-i joace in coltul ochiului si-ti marturiseste ca e gata sa semneze toate manifestele ecologice. Daca-l surprinzi cand salta cauciucul peste parapet si se pregateste sa-l pravaleasca in apa, e prudent sa cultivi lasitatea discretiei, daca nu vrei un levier pe spinare.

Pantofii lasati la usa in scara de bloc. Fastuos element de continuitate a topeniei si totodata semn de incredere in colocatari. Nimeni nu fura ceea ce are la randul sau la intrare. A se remarca staiful calcat al pantofilor, de natura sa-i apropie de identitatea si conturul intim ale papucilor de casa. Amanunt: pantofii de la usa sunt obligatoriu ai proprietarului. O lege nescrisa a acestui spatiu le impune vecinilor sau musafirilor sa nu se descalte la intrare, ci dupa ce-au intrat in apartament. In acest fel salutar se evita situatiile neplacute in care invitatul pleaca acasa incaltat cu ceva ce nu-i apartine.

Telefonul public vandalizat. O demonstratie de initiativa si implicare civica a celor care nu dau argumentul fortei pe forta argumentului. Receptorul smuls, lantul taiat, geamul cabinei spart si fanta pentru introducerea cartelei blocata sunt pasi elementari, in absenta carora vandalizarea isi pierde incarcatura simbolica.

Faptul ca in alte tari cabinele de acest gen au inauntru carti de telefon din care nu s-a smuls o pagina e o dovada de slabiciune rezolvabila la proximul desant al unui contingent carpatin in zona. Servetul rosu, franjurat, cu motive nationale. Prezent oriunde, de preferat sub o glastra in care troneaza un trandafir de plastic. Expresie a dragostei patimase pentru traditia pervertita si pentru forma fara fond. Se recomanda calcarea lui o data la trei zile si pipairea lui afectuoasa, pe cand din boxe rasuna un vers cat o amenintare: „Noi suntem romani".