PARASCHIVESCU: Numitor comun

PARASCHIVESCU: Numitor comun

Coincidenta a facut sa vad in weekend trei filme insurubate in jurul aceluiasi mesaj: ca televiziunea nu e doar un comunicator redutabil, ci si o uzina producatoare de manipulari.

Un monstru care scuipa intruna scenarii si imagini, facandu-se sa credem exact ce-si doreste: ca ne-a crescut un eucalipt pe balcon, ca pe Marte exista circuite de Formula 1, ca laptele e albastru, ca Elvis traieste etc. Ne-am convins - si nu o data - pe pielea noastra de forta hipnotica a televiziunii. (Mai tineti minte comunicatele alarmiste din 1989, care ne anuntau ca teroristii otravisera Dambovita si umblasera la reactorul de la Cernavoda?) Daca pana acum cativa ani inganam „sigur ca-i adevarat, doar am citit in ziar”, la ora asta refrenul s-a schimbat: „Sigur ca-i adevarat, doar am vazut la televizor”.

Filmele de care pomeneam au fost „Urmarirea”, cu Charlie Sheen si Kristy Swanson (TV 1000), „Cine stie, castiga”, cu John Turturro si Ralph Fiennes (TVR Cultural), si „Figuranti” (HBO), cu Daniel Radcliffe, Diana Rigg si Andy Millman. Aparent, trei productii din tot atatea registre: un film de aventuri (cel putin conform recomandarilor din programele TV), o drama si un serial foarte greu de etichetat.

Niciuna dintre ele nu si-a propus o radiografie a manipularii prin televiziune, cum facuse Barry Levinson cu „Inscenarea”. Dar fiecare ne-a amintit cat de greu e sa eviti ideile de-a gata si sa filtrezi atent mesajele pe care le primesti. Hranita din foamea noastra de senzatii si povesti, televiziunea a ajuns sa ne joace pe degete si sa ne faca dependenti de doza zilnica de paine si circ.

Un personaj devine din borfas marunt tinta unei campanii nationale impotriva actelor de terorism stradal. Un altul accepta un targ injositor si se transforma dintr-un obscur profesor universitar de literatura in vedeta care tine prima pagina din „Time”. In fine, un al treilea e deranjat intr-un local de zgomotul facut de un baiat cu sindromul Down (pe care, atentie, personajul doar il aude, fara sa-l vada) si suporta demonizarea urgenta a societatii. In fiecare caz, televiziunea e acolo, crosetand legende, scornind picanterii si fabricand realitati paralele pe care publicul le infuleca avid.

Ne puteți urmări și pe Google News