Daca totul e supus schimbarii, televizorul nu poate face exceptie.
Noul ecran al romanului seamana tot mai mult cu gaura cheii. El hraneste un obicei devenit reflex si fixeaza o tendinta in curs de cimentare. Ne uitam la televizor cu ochi scormonitori, nu doar curiosi. Nu ne mai intereseaza stirea, noutatea sau spectacolul, ci picanteria tavalita in sosul zilei. Aspiram cu narile frematand lucruri care s-ar cuveni sa ne fie indiferente.
Ne e foame de inavuabil si sete de sordid. Pavlov a ajuns la televiziune si ne-a transformat in catei ascultatori, care saliveaza in asteptare. E bun orice: un logodnic care isi insala prietena, un renghi cu sonoritati sexuale, un sot puriu care isi inchiriaza pe bani familia cui vrea sa-i studieze obiceiurile, garderoba sau balaceala in piscina.
Ionut Adascalitei, Gabriel Fatu si Irinel Columbeanu au aparut saptamana trecuta pe posturi diferite, in emisiuni care, teoretic, n-au nimic in comun. Dar, daca ne uitam atent, descoperim elementul de legatura. E vorba de pulverizarea intimitatii, de accentul pus pe scandal si - implicit - de mediocrizarea gustului. Ajunge sa vezi trei minute din „Test de fidelitate”, „Adevaratele farse ale lui Gabriel Fatu” sau „Familia Columbeanu la televizor” ca sa constati marsul unor televiziuni spre bordel.
Nu-ti mai vine nici macar sa razi cand Irinel Columbeanu emite ineptii de genul: „E foarte greu sa nasti si sa faci televiziune in acelasi timp” sau „Ma uit la fiica mea cum doarme si ma intreb ce viseaza, fiindca nu prea are experienta anterioara”.
Consimtita sau nu, invadarea spatiului intim e o cedare nepermisa. Ea mizeaza pe pofta clocotitoare a unui anumit tip de telespectator de a patrunde, cu ajutorul camerei de filmat, in locuri unde n-are ce sa caute. Exhibitionismul unor insi care defileaza pe ecran se impleteste cu voyeurismul gloatei nesatule, care vrea ca rufele sa se spele in public si sa fie cat mai murdare.
Televiziunea nu e pentru oameni discreti, ci pentru o armata de chibiti uniformi, care traiesc ca sa ia act de bucuriile si necazurile altora. Ar putea sa aiba ei insisi bucurii sau necazuri, dar sunt atat de ocupati cu privitul incat nu mai au timp sa traiasca.
Recomandările noastre
