Întrevederea dintre întâistătătorul Bisericii Catolice şi cel al Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc în Cuba, unde papa Francisc a făcut o escală înainte de a merge în Mexic pentru o călătorie apostolică şi unde patriarhul Kirill se afla în vizită oficială.

Întâlnirea, care a cuprins un colocviu personal pe aeroportul internaţional José Martí din Havana şi s-a încheiat cu semnarea unei declaraţii comune, a fost pregătită cu mult timp înainte, afirma un comunicat comun al Sfântului Scaun şi al Patriarhatului Moscovei, citat de radio Vatican.

Declaraţia comună a papei Francisc şi a patriarhului Kiril face cunoscută, la punctul unu, recunoştinţa faţă de Dumnezeu a celor doi lideri creştini pentru această întâlnire, prima din istorie.

Documentul explică întrevederea dintre episcopul Romei şi patriarhul Moscovei ca pe o regăsire ca fraţi în credinţa creştină, care se întâlnesc pentru a discuta despre relaţiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esenţiale ale creştinilor şi despre perspectivele de dezvoltare ale civilizaţiei umane.

Principalele puncte ale declaraţiei comune semnate de papa Francisc şi de patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, la finalul întâlniri fac referire între altele la:

Unitatea creştinilor şi excluderea prozelitismului

– Întâlnindu-ne departe de vechile dispute ale „Bătrânului continent”, simţim deosebit de puternică necesitatea unei conlucrări între catolici şi ortodocşi, chemaţi, cu blândeţe şi bună-cuviinţă, să dăm cont lumii de speranţa care este în noi.

– În determinarea noastră de a face tot ceea ce este necesar pentru a depăşi divergenţele istorice pe care le-am moştenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Hristos şi patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. (…)

– Ortodocşii şi catolicii sunt uniţi nu numai de Tradiţia comună a Bisericii din primul mileniu, dar şi de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea de astăzi.

Această misiune comportă, pentru membrii comunităţii creştine, respectul reciproc şi exclude orice formă de prozelitism.

– Sperăm ca întâlnirea noastră să poată contribui şi la reconciliere, acolo unde există tensiuni între greco-catolici şi ortodocşi.

Astăzi este clar că metoda „uniatismului” din trecut, înţeles ca uniune a unei comunităţi cu alta, desprinzându-se de Biserica sa, nu este un mod care permite restabilirea unităţii.

Cu toate acestea, comunităţile ecleziale apărute în aceste circumstanţe istorice au dreptul de a exista şi de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface exigenţele spirituale ale credincioşilor lor, căutând, în acelaşi timp, să trăiască în pace cu vecinii lor. (…)

Persecuţia împotriva creştinilor

– Privirea noastră se îndreaptă în primul rând spre regiunile din lume unde creştinii sunt victime ale persecuţiei.

În multe ţări din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord fraţii noştri şi surorile noastre în Hristos sunt exterminaţi ca familii, sate şi oraşe întregi.

Bisericile lor sunt devastate şi jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre sunt profanate, monumentele lor sunt distruse. În Siria, în Irak şi în alte ţări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creştinilor din tărâmul de unde a început să se răspândească credinţa noastră şi unde ei au trăit, încă de pe vremea apostolilor, împreună cu alte comunităţi religioase.

– Cerem comunităţii internaţionale să acţioneze cât mai urgent pentru a preveni ulterioare expulzări ale creştinilor din Orientul Mijlociu. (…)

Libertatea religioasă

– Afirmând valoarea înaltă a libertăţii religioase, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea credinţei creştine care are loc acum în Rusia şi în multe ţări din Europa de est, unde regimuri atee au stăpânit timp de decenii. Astăzi lanţurile ateismului militant sunt rupte şi în multe locuri creştinii pot să profeseze în mod liber credinţa lor. (…)

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric