Odată cu intrarea în pâine a noii Comisii, unii oficiali europeni se tem că guvernele naționale și partidele politice vor câștiga prea multă putere în sânul Executivului UE.

La Bruxelles există o anume îngrijorare din cauza faptului că mulți dintre noii comisari și înalți funcționari au fost anterior ambasadori ai țărilor lor la UE.

Ca diplomați, ei sunt obișnuiți să ceară de la guvernele naționale indicații despre modul în care trebuie să acționeze, și nu să acționeze independent, în interesul supra-național al Uniunii, arată o analiză a Politico.

Îngrijorare există și în legătură cu numărul mare de funcționari având legături strânse cu partidele politice, care lucrează acum în birourile noilor comisari, lucru de asemenea văzut ca un pericol pentru „puritatea” supra-națională.

Înainte ca o nouă Comisie Europeană să intre în pâine, guvernele și partidele naționale fac în general presiuni pentru a-și plasa oamenii în posturi cheie. Însă, în cazul echipei Ursulei von der Leyen, procesul a fost mult mai agresiv.

„Niciodată până acum considerațiile politice ale partidelor și interesele statelor membre nu au jucat un rol atât de important în detrimentul experienței și al profesionalismului imparțial”, se plânge un responsabil UE citat de Politico.

Ședintețe oficiale între cabinetele Comisiei ar putea semăna mai degrabă cu o reuniune a ambasadorilor UE sau cu o conferință a președinților Parlamentului European, organism compus parlamentarii cei mai proeminenți, „în detrimentul interesului supra-național non-partizan al UE”.

Procesul de ocupare a posturilor a fost de data aceasta mult mai politizat, dezvăluie un diplomat: „Prim-miniștrii o sunau pe Von der Leyen și pe  comisari pentru a solicita chiar și posturi de secretar.”

 

Noua Comisiei cuprinde un număr important de foști reprezentanți naționali permanenți la UE.

Printre aceștia, comisarul sloven Janez Lenarcici și Oliver Varhely din Ungaria, care au venit direct din funcția de reprezentanți ai țării lor la Bruxelles.

La fel și în cazul danezei Kim Jorgensen, care este acum șefa de cabinet a vicepreședintei executive Margrethe Vestager.

Vicepreședintele Maros Șefcovici este un fost comisar, care a fost îmsă și reprezentantul permanent al Slovaciei la UE.

Alți șefi de cabinete ai noilor comisari sunt foști reprezentanți adjuncți ai țărilor lor la UE. Este cazul lui Neil Karr din Malta, care coducen cabinetul Comisarei pentru Egalitate Helena Dalli, sau suedeza Asa Webber, șefa de cabinet a Comisarei pentru Afaceri Ylva Johansson.

Și exemplele de acest fel continuă de-a lungul întregului eșalon ierarhic de la Bruxelles, scrie Politico.

Unul dintre principalele motive ale crizei în care se află Uniunea Europeană este considerată a fi ruptura dintre birocrații de la Bruxelles și popoarele țărilor membre.