O asemenea declarație nici Paul Verlaine nu i-ar fi făcut lui Arthur Rimbaud. Asta pentru cine cunoaște ce a fost cu cei doi!

Emisiune de Mirel Curea

Dar să vedem declarația:

„Vă dau un exemplu. M-am îndrăgostit la un moment dat de cel care a fost ministrul Sănătății în guvernul tehnocrat (adică de Vlad Voiculescu). Mi se părea că e angelic și l-am băgat în edificiul meu afectiv. Indiferent că el știe sau nu. E un om minunat!”

În ce l-a băgat? În edificiul lui afectiv. Cu sau fără steag în culorile curcubeului, dom` Gabi?

Gabriel Liiceanu, Vlad Voiculescu, comisia și Sănătatea

Anul trecut, la fel: nici nu începuse bine pandemia că același Gabriel Liiceanu îi punea pile lui Vlad Voiculescu.

„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească celui care va fi fiind prim-ministru să înceapă această nouă pagină de istorie prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid înființând o comisie anti-coronavirus condusă de Vlad Voiculescu.

Să i se lase în grijă să gestioneze așa cum a dovedit că se pricepe calamitatea care a venit peste noi. Această comisie cu atribuții clare și puteri peste măsură ar urma să fie creată de el, cu oamenii lui. Fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui.”

Marea șansă a României este că nu i s-au acordat puteri discreționare lui Vlad Voiculescu, în privința combaterii acestei pandemii, a acestei calamități venite peste noi. Mai ales una cu „atribuțiuni clare și puteri peste măsură”, cum visa Gabriel Liiceanu.

Mircea Cărtărescu, Vlad Voiculescu, timpul și Sănătatea

Cărtărescu, la fel, că doar el n-o fi mai fraier decât Liiceanu. Supralicita și el și anticipa, tot pe la începuturile pandemiei- martie, anul trecut, când cerea direct „Vlad Voiculescu, la Sănătate”, adăugând patetic, că la penibilități se pricepe: „cât mai este timp!”

Timpul a demonstrat cu totul și cu totul altceva. Timpul a demonstrat că Vlad Voiculescu a fost, este și va rămâne, probabil, o nulitate!