Prin decizia nr.18 din 30 mai 2017, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a stabilit că „în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal”.

Decizia, dată în urma unei sesizări a Curţii de Apel Bucureşti, a devenit obligatorie la data publicării în Monitorul Oficial, 11 iulie 2017. O persoană ca să fie funcţionar public în sensul art.175 alin. (2) din Codul penal trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii: să exercite un serviciu de interes public, îndeplinirea respectivului serviciu public să fie supusă unui control sau unei supravegheri, iar controlul şi/sau supravegherea să fie exercitate de către o autoritate publică. 

Recurs la o lege din 1880

Cum Banca Naţională este definită, în legislaţia actuală ca instituţie publică şi nu autoritate publică, completul ICCJ a apelat la „Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune”, publicată în Monitorul Oficial al României nr,90 din 17 aprilie 1880, pentru a susţine că BNR este autoritate publică, deoarece instituţia condusă de Mugur Isărescu se consideră continuatoarea băncii înfiinţate cu 137 de ani în urmă. Drept urmare, în ochii justiţiei române orice angajat al unei bănci poate fi considerat funcţionar public şi anchetat şi judecat ca atare.

Decizia din 2014

Însă, lucurile devin şi mai grave. Prin Decizia nr.20 din 29 septembrie 2014, acelaşi complet a stabilit că „sunt incluşi (în categoria funcţionarilor publici, potrivit art.175, alin.2, din Codul penal) particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau socio-cultural, devenind astfel de utilitate publică.

Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi comerciale care prin intermediul contractelor administrative valorifică în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice”.

Drept urmare, deşi legea 188/1999 a funcţionarilor publici stipulează că respectivii sunt persoane numite în condiţiile legii într-o funcţie publică, în noile interpretări date de Înalta Curte angajaţii societăţilor cu capital privat pot fi orcând asimilaţi cu funcţionarii publici. Aşa că şi salariaţii unui SRL pot ajunge să fie inculpaţi pentru abuz în serviciu, conflict de interese, mită sau alte fapte specifice funcţionarului public.

Aberaţiile Justiţiei

Există deja precedente de interpretare În practica DNA există, potrivit site-ului Lumea Justiţiei, deja un caz de interpretare tendenţioasă a art. 175 NCP, privind o aşa zisă luare de mită pentru care a fost trimis în judecată jurnalistul Andrei Bădin, angajat al unei televiziuni private la data săvârşirii faptei.

De asemenea, problema calităţii de „funcţionar public” a fost invocată şi într-un dosar penal privind acuzaţiile aduse de DIICOT unui grup de foşti angajaţi ai Băncii Române de Scont, Astra Asigurări şi alte firme private. Acuzaţii, condamnaţi de instanţa de fond, au ridicat în apel problema lipsei calităţii de funcţionari publici.