23 aprilie

 

Orașul Kuma, o aventură amânată. HOROSCOPUL LUI DOM PROFESOR

 

 

Pe 23 aprilie s-au născut William Shakespeare, Caterina de Medici, Max Planck, Joseph Turner, Serghei Prokofiev, Vladimir Nabokov, Shirley Temple, Gib Mihăiescu, Edmond Deda, Geo Constantiniu.

 

În calendarul creştin ortodox este Sf.M.Mc. Gheorghe, Purtătorul de biruinţă şi Sf. Valerie. Sărbătoare mare, reper agricol şi pastoral.

 

La Mulți Ani, cu sănătate și viață lungă! Celor care poartă numele de Gheorghe și derivate.

 

Doamnelor și domnilor, dragi lupi, padawani și hobbiți, era mare sărbătoare în ţinuturile noastre acum două mii de ani, poate şi mai mult, chiar patru-cinci mii. După „Mănicătoarea” urma „Păpăluhara” o sărbătoare direct din neolitic, în care strămoşii noştru cereau zeilor ploaie, sănătate, noroc şi pace!

 

Şi astăzi sunt obiceiuri populare cu/din Păpăluhară şi Goţoi sau Burduhoasa. (Sursă: Olteanu, Gorovei, Speranţia, Pamfile)

 

Păpăluhara era întruchipat de un fecior holtei care se acoperea numai de frunze de fag, îşi făcea un veşmânt special, inclusiv mască din frunze. Un alt băiat care nu cunoscuse femeia se îmbrăca într-un „costum” din coajă de tei. Era şi el mascat şi se numea Goţoi. Uneori teiul era înlocuit cu cireşul.

 

Apăreau amândoi în sat pe la ora mesei de dimineaţă a boierilor, adică ora opt, nouă, şi începeau să vorbească între ei în „limba copacilor”. Apoi începeau să meargă pe uliţele satului, însoţiţi de muzicanţi şi alţi flăcăi, dansând şi cântând cât puteau de tare. Oamenii îi întâmpinau cu bucurie şi îi udau. Cele două spirite ale copacilor se scuturau cât puteau, stropind mai ales pe fete şi femei ca să aibă noroc, să rămână grele şi să nască uşor.

 

Un gospodar mai înstărit se oferea să găzduiască Păpăluhara. Cei doi flăcăi lăsau în ograda omului veşmintele şi măştile lor, pentru că se spunea că gospodăria aceea va fi îmbelşugată şi toţi ai casei vor avea noroc. Începea ospăţul şi petrecerea, care era jumătate oferită de gospodar, jumătate de flăcăi, din banii şi băutura primită prin sat.

 

Un obicei vechi de când lumea, care avea şi o componentă masculină de iniţiere, probabil în tehnica vânătorii şi/sau a războiului. Camuflajul a fost întotdeauna folosit de vânători şi războinici.

 

De aici a fost uşor ca să se calchieze ziua în care îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Vedeți cu câtă ușurință se schimbă o zi de sărbătoare creștină! Dacă țineți minte anul trecut Patriarhul a schimbat ziua lui Sf. Gheorghe pe 29 aprile, pentru că așa a crezut de cuvință. Creştinismul a avut şi are cel mai perfect sistem de misionariat şi de propagandă. Acum, întrecut de islam. Dacă la început ţinta convertirii au fost femeile, apoi, în secolul IV, femeile bogate, aristocraţia (vezi pe Elena, împărăteasa, mama lui Constantin cel Mare, cel care a făcut creştinismul religie de stat) ei bine, sub presiunea cultului lui Mithra, larg răspândit în marile unităţi militare romane, episcopii creştini au propus spre sanctificare militari, pe foarte puţinii creştini din armată.

 

E bine să fii Sfânt, nu? Militarii au primit o ofertă care nu a putut să fie refuzată! Sigur, se poate vorbi mult şi bine de identitatea mitului comisului Gheorghe cu cel al lui Perseu, din mitologia greacă. Nu contează… Nimic nu este nou sub Soare. Iar ce a fost, o să mai fie!

 

Dar mă duce gândul că pilda cu omorârea balaurului de către curajosul comis are şi o parte simbolică. Sau, numai simbolică! Balaurul este în noi! Se numeşte lăcomie, desfrânare, hoţie, minciună, cruzime, prostie, frică, ignoranţă, răutate… toate relele din noi! Omorâţi-vă balaurul din voi! Din noi, toţi, pentru că nimic din ceea ce este uman nu-mi este străin!

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE