Cele mai cunoscute mărci româneşti, Murfatlar, Cotnari sau cârnaţii de Pleşcoi, au luat numele localităţilor în care a pornit afacerea. Pentru locuitorii satelor şi ai oraşelor-brand, recunoaşterea e cea mai importantă, asta şi pentru că viaţa lor se opreşte la „noi avem“.

Localităţile-branduri din România sunt locurile din care mărcile îşi iau mai întâi numele. Dacă până acum oamenii ne făceau cunoscuţi în lume, acum vinurile, cârnaţii româneşti, lactatele şi apa minerală ne-au devenit mândriile.

Mărcile româneşti se lasă ghicite din reclame, premii şi medalii pe care le primesc, cel puţin o dată pe an, pentru calitate şi vizibilitate internaţională. Pentru că succesul vine odată cu promovarea intensivă, mărcile autohtone îşi duc războaiele de imagine într-o piaţă aproape cucerită de străini, dar unde linia întâi rămâne mereu a românilor. Murfatlar - vinul şi locul

Vinul Casei Regale n-ar fi putut fi decât cel mai bun. La Murfatlar, cei care au ridicat podgoriile au lăsat vinul să se învechească şi să devină „aurul“ locului. Localitatea Basarabi din Dobrogea a revenit, în 2007, la numele de Murfatlar. „Dacă spuneam că sunt din Basarabi, nu ştia nimeni unde e. Şi atunci pomeneam de Murfatlar. «Aaa, Murfatlar? Ştiu unde e» primeam răspunsul“, povesteşte primarul Gheorghe Cojocaru. Pentru rezonanţa numelui, a depus un proiect de lege în parlament ca oraşul să se cheme din nou Murfatlar. „A fost interesul şi din partea firmei, pentru că în podgoria Murfatlar mai sunt şi alţi producători care pot pune etichete cu numele ăsta. Atunci au ales să promoveze fiecare produs sub un alt brand, ca să nu beneficieze şi alţii de reclamă.“

Pentru schimbarea unanimă, locuitorii au fost consultaţi, printr-un sondaj de opinie, în problema numelui. Aşa cum se aşteptau cu toţii, majoritatea a fost de acord. La fel şi parlamentarii.   Tărâmul superlativelor

Înconjurat de viile galbene, Murfatlar este „cel mai însorit tărâm“, are „cel mai arid sol“ şi „cea mai întinsă podgorie“. De găsirea acestor superlative s-au ocupat creatorii de imagine ai companiei. Primăria vrea, la rândul ei, o branduire din care să tragă foloase. Dezvoltarea turismului şi fondurile europene sunt ţintele unei localităţi-marcă din România. „Am considerat că, odată intraţi în Uniunea Europeană, vom beneficia de pe urma schimbării numelui oraşului. Şi încercăm să-l personalizăm şi prin Festivalul Vinului“, spune primarul. Pentru a-l transforma într-un oraş-brand, autorităţile încearcă să înfrumuseţeze locul în spiritul podgoriei. Butoaiele-fantezie, luminate de leduri şi de logoul Murfatlar, vor sta în centrul urbei la loc de mare cinste. „Vrem să-i dăm un specific, încercăm să ne facem cât mai cunoscuţi cu denumirea asta.“   Deşi deocamdată suferă la capitolul turism, Murfatlarul speră să intre în circuitul itinerar cu cramele şi vinotecile care l-au făcut atât de renumit. „Dacă vine un străin, nu se cunoaşte că vine la Murfatlar. Adică nu se deosebeşte cu nimic de altă localitate. Trebuie să lucrăm serios la capitolul ăsta“, explică Cojocaru, năpădit de planurile schimbării.   Marca cea mai de marcă

Pentru Dan Domnaru, responsabil cu relaţii publice la „Murfatlar“, cel mai reprezentativ brand pentru România este cel pentru care lucrează. Primul vin românesc cu reclamă la televizor, în care oamenii au vorbit mai mult decât el, a cucerit piaţa şi pentru că, aşa cum spune Domnaru, strategiile de marketing n-au dat greş niciodată. Fiecare produs este prezentat ca o marcă.   Pentru el, o localitate-marcă ar trebui să se identifice cu sloganul brandului. Iar Murfatlar le zice cel mai bine: „Ar trebui făcute mai multe obiective, un design care să sugereze brandul. Pe lângă faptul că este situat între vii, poate că ar fi bine să se mai facă ceva. Un muzeu al vinului avem. Practic, numele atrage turiştii“. Licoarea regelui

Pentru a prezenta cel mai bine vinurile Murfatlar, Dan l-ar alege pe Regele Mihai. „Aş fi putut spune Regina, dar deja ne-au luat-o înainte cei de la Borsec“, râde acesta. Cele trei calităţi de care nu se desparte Murfatlar atunci când se consideră brand sunt „tradiţia, calitatea şi constanţa“.

Pentru producţia vinului şi a distilatelor lucrează cei mai mulţi localnici din oraş. Cramele, vinotecile şi podgoria se umplu de oameni la culesul de la începutul toamnei. În noiembrie, bate vântul. Tehnologia i-a învăţat că utilajele pot lucra şi singure. 820 de produse autohtone sunt recunoscute ca fiind tradiţionale DORNA Când apa şi laptele sunt puse la treabă

La Dorna, brandul e privit cu modestie şi confuzie. Apa minerală şi lactatele care au luat numele locului au avut noroc de privelişti muntoase şi izvoare. Turismul n-a stat aici niciodată pe tuşă, marca doar l-a făcut să înflorească. „La noi, cea mai importantă este apa minerală. Cu asta s-a îmbunătăţit imaginea staţiunii, s-au construit pensiuni. Însă, tot ce trebuie să aibă un loc de renume sunt utilităţile pentru cetăţean“, spune viceprimarul Maftei Candrea. CÂRNAŢII DE PLEŞCOI

„Un produs ajunge brand când e copiat“ Cârnaţii de Pleşcoi, marcă înregistrată a Uniunii Europene, au devenit imaginea localităţii buzoiene unde se produc şi sunt liderii produselor de acest tip. „Pleşcoi începe să devină un brand în România. Un produs ajunge să fie brand atunci când este copiat, contrafăcut. Dacă e să vorbim despre cârnaţii de Pleşcoi, după părerea mea, ei au ajuns să fie un brand atunci când publicul din alte părţi ale ţării a auzit de ei, iar unii producători au început să-l copieze. Nimeni nu copiază non-valori, cred“, spune Cezar Ioan, reprezentant al firmei buzoiene.

COVRIGII DE BUZĂU

Marcă trasă pe sfoară

Buzăul şi-a lăsat numele şi pe covrigii cu atestat de marcă românească în Uniunea Europeană. Legaţi pe funie, covrigii făcuţi după reţetă grecească ajung acum peste tot în ţară sub numele care i-au făcut cunoscuţi. Mândri de „produsele“ lor, buzoienii încing, în fiecare an, un festival în cinstea lor şi a cârnaţilor de Pleşcoi. Pentru că oamenii locului trebuie să fie oglinda produsului, localnicii încearcă promovarea valorilor tradiţionale, de care depinde toată afacerea. „Degeaba amenajezi o localitate, dacă în subcultura locală nu funcţionează corect termeni ca ospitalitate, grijă faţă de nevoile turistului, politeţe“, spune Cezar Ioan.

COTNARI

Un vin şi o poveste

În lupta pentru supremaţie a brandurilor, şi Cotnari duce războaie grele. Cu mândria de a produce numai vin din soiuri autohtone, reprezentanţii vinului din Moldova spun că ceea ce l-a făcut marcă sunt Frâncuşa şi Grasa de Cotnari.

„Însemnele podgoriei sunt de peste 2.000 de ani. Acum ceva timp, Cotnariul era undeva mai jos pe piaţa românească. S-a ridicat de curând pentru că s-a schimbat politica de marketing şi s-a investit mult în publicitate“, spune Cătălin Grecu, un reprezentant al firmei. Vinurile albe din portofoliu i-au plimbat prin toată lumea şi au devenit marcă românească. Cu toate astea, cei de la Cotnari acceptă fără regrete locul doi pe piaţa autohtonă, după Murfatlar. La imagine, aşa cum spun, mai au de lucrat mult. Cotnari - comuna din care a rodit o legendă

„În Cotnari, dacă voiau să-şi facă o casă, străbunicii noştri se uitau întâi unde va fi aşezată via, să fie în locul cel mai bun, apoi găseau ei şi un loc unde să ridice locuinţa“, descrie inginerul Corneliu Mitocariu unul dintre secretele locului.

Ţăranii din Cotnari nu se simt însă deloc răsplătiţi de cei care le-au preluat acum îndeletnicirea vinului şi pământurile. Cotnariul a devenit afacerea societăţilor de vinificaţie, iar sătenii se simt constrânşi să renunţe la cultivarea viei pe terenurile care le-au mai rămas.

„Aici trăiesc bine cei care au venit din afara satului, s-au specializat numai pe un segment de lucru şi au profitat de bogăţia Cotnariului. Localitatea noastră, spre deosebire de altele, este săracă, chiar dacă avem podgoria.

Ţăranul gospodar a fost obişnuit din trecut să aibă un pic din toate, un pic de vie, un pic de livadă, un pic de teren arabil, activitatea lui nu e rentabilă, trăind din pic în pic ieşi în pierdere dacă nu încerci să lucrezi comasat prin asociaţii particulare“, precizează primarul Vasile Creţu despre locul pe care mulţi pun degetul pe hartă. (Maria Craus)

SOIURI ROMÂNEŞTI. Podgoriile Moldovei, reprezentate de Grasa de Cotnari Citiţi şi: Brandurile comunismului