După decenii întregi în care au cercetat doar pe porţiuni foarte mici situl care dă numele Culturii Turdaş, arheologii au acum ocazia să-şi construiască o imagine mult mai clară a unuia dintre cele mai importante locuri din istoria Europei de Sud-Est. Bănuiau că şi aici vor găsi elemente care să contrazică vechea idee conform căreia perioada neolitică a fost una "liniştită", fără conflicte militare, iar bănuiala li s-a confirmat: au descoperit deja şanţuri de apărare, sau urmele unor palisade.
"Cea mai amplă săpătură arheologică făcută vreodată în România", după cum spune coordonatorul lucrărilor, profesorul universitar dr. Sabin Luca, este efectuată de câteva săptămâni la Turdaş, lângă Orăştie. Aici sunt deja decopertate şi cercetate aproximativ două hectare de teren, spaţiu ocupat în neolitic de una dintre marile aşezări ale vremii. De fapt, în termeni istorici, se vorbeşte de mai bine de un secol de “cultura Turdaş" ca unul dintre elementele importante ale trecutului acestor locuri. Până acum, arheologii au descoperit sisteme complexe de apărare a aşezării, locuinţe, cuptoare pentru ceramică şi chiar două case – rituale. Rezultatele descoperirii se datorează lucrărilor la autostrada Deva – Orăştie, porţiune din viitorul Coridor lV pan-european. Deşi la Turdaş se fac săpături arheologice de mai bine de un veac, Ministerul Culturii nu a avut niciodată bani pentru o cercetare de asemenea amploare. "N-am visat vreodată că o să putem face o săpătură de o asemenea anvergură. Până acum, la Turdaş, săpam pe secţiuni mici şi aveam toate şansele să trecem cu săpătura printr-un obiectiv fără să ne dăm prea bine seama cu ce avem de-a face. Aşa însă putem avea o imagine foarte clară a aşezării, ceea ce contează enorm în întregul proces de cercetare. Găsim aici, acum, ceva ce doar în imaginaţia noastră am putut vedea până la acest moment", spune coordonatorul şantierului arheologic de la Turdaş, prof. univ. dr. Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu.
Sistem de apărare cu "şicane"
Şantierul arheologic actual de la Turdaş este situat pe latura sudică a aşezării preistorice de aici. Arheologii sunt aproape convinşi că că cele două hectare deja decopertate nu reprezintă nici 2% din întreaga suprafaţă a vechii aşezări umane. Ei estimează că mai au de decopertat încă 8 hectare pentru a-şi finaliza cercetările, ca apoi constructorii să poată începe lucrările efective la autostradă, dar cu toate acestea, când vor termina, nu vor avea cercetată o suprafaţă mai mare de o zecime din întreaga întindere a sitului. "Putem spune că aici, în neolitic, era un fel de oraş al acelei epoci. Suprafaţa şi sistemele sale de apărare ne fac să credem asta. Am descoperit deja cinci rânduri de şanţuri şi două de palisade. Era un sistem de apărare cu multe şicane. Duşmanul, printr-un loc, era obligat să meargă la stânga sau la dreapta, apoi dădea ori peste o palisadă, ori peste un alt şanţ, timp în care apărătorii de pe palisadă îi atacau pe intruşi cu pietre, aruncate manual, ori cu praştia, sau cu săgeţi, de exemplu", explică profesorul dr. Sabin Luca, adăugând că i se confirmă încă o dată că ceea ce i se spusese lui despre neolitic, că ar fi fost o perioadă "liniştită", era greşit.
Descoperirile abia încep
Cele două case rituale descoperite până acum se află pe aceeaşi zonă de "margine" a aşezării. După 7.000 de ani se mai văd doar gropile în care erau înfipţi stâlpii din lemn, la mai puţin de un metru unul de celălalt, fără vreo altă amenajare în interiorul ariei pe care o delimitau. Locuinţele descoperite până acum la Turdaş arată mai mult a bordeie simple, cu o ridicătură pe care se dormea, ca o laviţă, şi cam atât. La capătul unuia dintre şanturile de apărare decopertate, a fost găsit craniul unui copil, a cărui trup a fost pe jumătate mâncat, probabil, de vreun animal. Tot în şanţuri, au fost găsite sute de fragmente de ceramică ce aşteaptă să fie repuse în formele vaselor din care proveneau, în urma unui solicitant proces de restaurare. Locul deja scos de sub pământ are multe de arătat, iar profesorul Sabin Luca spune că vor fi mult mai multe: "Avem cercetate până acum 187 de complexe arheologice, dar cred că vom ajunge undeva la 2.000 – 2.500 în total. Pentru arheologi din toată ţara, săpătura derulată acum la Turdaş este o ocazie unică în viaţă. Tocmai de aceea avem aici specialişti, profesori, studenţi, doctoranzi, din mai multe centre universitare din ţară. După ce vom termina cercetarea în teren, o să vedeţi că vom face ridicări în 3D, vom reconstitui o evoluţie a aşezării de la "vechi" la "nou" şi vom efectua câteva sute de datări Carbon, lucru care nu s-a mai întâmplat pentru un singur sit din România, niciodată. Vom încerca să reconstituim viaţa acelei comunităţi. Bineînţeles, vom publica şi o lucrare amplă, care va avea importanţa ei în lumea ştiinţifică"
"Va fi o săpătură exemplară"
La afirmaţiile de genul "Aţi descoperit multe, în doar câteva săptămâni, v-aţi mişcat destul de repede", Sabin Luca reacţionează prompt: "Eu zic că ne-am mişcat îndeajuns de încet. Este foarte important să mergi cu săpătura cu grijă. Dacă-ţi scapă ceva şi treci mai departe, durează o săptămână după aceea să recuperezi acel ceva. Aici, practic, a fost un oraş, în urmă cu 6.000 de ani şi, glumind puţin, nu cred că se poate spune că aici era "Deva" acelor vremuri, ci poate s-ar putea spune că aici era "Bucureştiul" din epoca neolitică". Coordonatorul şantierului arheologic de la Turdaş spune că încearcă să ignore presiunea termenului de 15 august, până la care ar trebui să fie gata descărcarea arehologică, astfel încât constructorii să-şi poată face treaba. "Eu mizez pe faptul că vom reuşi să terminăm la timp, dar să văd cine mă împuşcă dacă nu suntem gata la 15 august?! Asta nu înseamnă că nu încercăm să fim şi operativi, iar operativitatea asta nu induce nicidecum o superficialitate în cercetare. Vrem ca săpătura de la Turdaş să fie una exemplară din toate punctele de vedere, să aibă şi un înalt nivel calitativ, din punct de vedere ştiinţific, dar să se şi încadreze în termenele-limită. Toată lumea se-mpiedică de arheologi. Chiar au fost înalţi oficiali care au spus deschis că ne urăsc, dar, repet, matematic, e o şansă unică în viaţă, ca arheolog, să poţi cerceta un asemenea sit într-o săpătură de această amploare", conchide Sabin Luca.
Recomandările noastre
