Decizia Statelor Unite ale Americii de a trimite portavionul USS George Washington în apele internaţionale din proximitatea coastei chineze, pentru a participa alături de forţele militare sud-coreene la exerciţii armate de amploare, a stârnit reacţia virulentă a Beijingului. Pentru prima oară de la sfârşitul Războiului Rece, supremaţia SUA este contestată.

În culisele conflictului de decenii dintre cele două Corei, escaladat în martie de scufundarea navei Cheonan, se desfăşoară o bătălie nevăzută cu miză mult mai mare pentru securitatea globală.

Imediat după ce Statele Unite ale Americii au anunţat că vor participa alături de forţele Seulului la exerciţii militare în proximitatea Peninsulei Coreene, China şi-a exprimat dezacordul, avertizând asupra riscurilor de securitate la care este expusă.

Generalul Ma Xiaotian, adjunctul Statului Major al Armatei chineze, şi Qin Gang, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, au lansat luna trecută o poziţie oficială fermă: “drepturile teritoriale ale Chinei sunt ameninţate”.

Un portavion nuclear la porţile capitalei chineze

Săptămâna trecută însă, navele americane au tăiat apele din Marea Japoniei, iar în decursul perioadei următoare planurile vizează intrarea în Marea Galbenă, pe costa vestică a Peninsulei Coreene.

Recent, Pentagonul a anunţat că portavionul USS George Washington va fi parte a manevrelor operate în această zonă. “Sunt ape internaţionale şi ne rezervăm dreptul de a derula exerciţii oriunde în lume” au susţinut oficialii de la Pentagon, ignorând semnalele trimise de Beijing.

Reacţia a fost instantă în ţara cu gradul cel mai accelerat de dezvoltare de pe glob – “Fratele cel Mare îşi încordează muşchii” a scris presa controlată de Beijing, iar pe canalele agenţiilor media occidentale au ajuns informaţii cu privire la un proiect militar chinez care ar putea răsturna supremaţia navală americană.

“We are not alone”

Dincolo de retorica inflamată, pretenţia Chinei de a fi mai mult decât o putere economică globală începe să devină tot mai vizibilă. Odată cu procentele produsului intern brut, ambiţiile asiatice urcă într-un ritm formidabil, transformând fundamental felul în care China îşi concepe strategia militară, discursul internaţional şi relaţia cu Washingtonul. O capitală care, după douăzeci de ani, începe să simtă din nou suflul unei lumi bipolare.

“PRETEXTUL”

Kim Jong-il aduce în Marea Galbenă armada Washingtonului

“Probabil că nu există nimic mai eficient în tentativa de a-ţi afişa formidabila putere militară decât imaginea unui portavion din clasa Nimitz”, scria în urmă cu două săptămâni corespondentul BBC aflat la bordul gigantului USS George Washington.

Una dintre cele mai mari nave de război de pe glob tocmai intra în Marea Japoniei şi se pregătea să facă joncţiunea cu forţele navale ale Coreei de Sud. Portavionul nu era singur: Casa Albă trimisese în zonă şi două distrugătoare din clasa Arleigh Burke, capabile să lanseze rachete balistice.

Portelicopterul sud-coreean Dokdo, alături de portavionul american USS George Washington. FOTO: Reuters

Departamentul american al Apărării apăsase butonul de start al operaţiunii “Spirit Invincibil”, o serie de exerciţii militare derulate în proximitatea Peninsulei Coreene, alături de aliatul din sud, menite să tempereze adversarul din nord prin scoaterea la defilare a potenţialului armat colosal.

Câteva luni mai devreme, în martie, Phenianul autorizase scufundarea navei sud-coreene Cheonan, provocând moartea a 46 de oameni, iar tensiunea escaldase îngrijorător în regiune.

Deşi regimul lui Kim Jong-il negase implicarea în torpilarea fatală, o comisie internaţională a culpabilizat Coreea de Nord, Sudul a decis întreruperea totală a legăturilor economice, iar SUA au solicitat noi măsuri pentru izolarea puterii de la Phenian.

“Războiul sacru”

Nimic nu putea transmite însă un mesaj mai clar decât o serie de exerciţii militare de amploare, susţinute de tandemul SUA-Coreea de Sud ca avertizare la adresa “provocărilor Phenianului”. La Nord, discursul s-a structurat în sens invers: “provocările” erau, de fapt, demonstraţiile de forţă ale Seulului.

“Vom riposta în faţa intenţiei americane de a porni un război nuclear împotriva Republicii Democrate Populare a Coreei. Trăiesc o iluzie dacă au impresia că vor reuşi să ne forţeze mâna prin ameninţări armate. Armata şi poporul vor riposta în forţă, cu demnitatea oferită de capacităţile noastre nucleare.

Avem o armată invincibilă şi vom face faţă pregătirilor de război nuclear pornite de imperialiştii americani. Vom porni războiul sacru oricând vom considera că este necesar”, au replicat ameninţător nord-coreenii, într-un mesaj postat pe siteul agenţiei naţionale de ştiri a Phenianului, KCNA.

• În acest climat de tensiune extremă s-au desfăşurat săptămâna trecută primele exerciţii militare comune SUA-Coreea de Sud. Peste 8000 de soldaţi, 200 de avioane de vânătoare şi 20 de nave de război au întreprins manevre în Marea Japoniei, iar în urmă cu trei zile Seulul şi-a mutat cartierul general în Marea Galbenă, pentru a pune în scenă cele mai mari exerciţii de apărare antisubmarin din istoria Coreei de Sud.

PE AICI NU SE TRECE

“Doar de două ori în istorie am mai fost atât de vulnerabili”

Un nou joc de-a şoarecele şi pisica pare să pornească pe scena globală. Pentru că a refuzat să sprijine sancţiunile propuse împotriva Phenianului de americani, Beijingul trebuie să se împace acum cu ideea că portavionul nuclear USS George Washington va derula exerciţii militare la nici 500 de kilometri de capitala chineză.

Demonstraţiile de forţă nu se opresc însă la Casa Albă, iar arta “ameninţărilor voalate” a fost deja deprinsă la Beijing. Ştirea prezenţei USS George Washington în Marea Galbenă a vent la pachet în media occidentală cu o altă veste: China dezvoltă o rachetă balistică non-nucleară capabilă să distrugă un portavion.

Pentru orice studios al doctrinei militare americane, ştirea aceasta înseamnă, de fapt, începutul sfârşitului supremaţiei aeriene şi navale a Washingtonului.

• Marea Galbenă este poarta de intrare, prin Golful Bohai, spre triunghiul Beijing-Tianjin-Shenyang, poate cea mai importantă zonă economică din China. Prezenţa în zonă a unui portavion nuclear american cu o rază de acţiune de peste 600 de kilometri este considerată, în astfel de condiţii, o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Invenţia care ar putea schimba totul

Portavioanele din clasa Nimitz aflate la dispoziţia Casei Albe sunt, la această oră, invincibile – doar o bombă nucleară ar putea trimite pe fundul oceanului o asemenea navă, dar asta înseamnă ca adversarul să dispună şi să-şi asume o miză atomică.

Rachetele Dong Feng, proiectate de chinezi încă din anii ’60, vor avea în curând însă o subvariantă, 21D, capabilă să atingă cu precizie astfel de ţinte aflate în mişcare.

Dincolo de discuţia tehnică şi de previziunile specialiştilor (care prognozează că o astfel de rachetă solicită suficient know-how pentru ca Beijingul să aibă nevoie de câţiva ani pentru a asambla un dispozitiv funcţional), intrarea în arsenalul militar chinez a unei astfel de rachete ar putea preveni implicarea americană într-un eventual conflict iscat în regiune: fie cu Taiwanul, fie cu nordul Coreei.

Mai mult, Washingtonul nu şi-ar mai permite nici măcar un acces sigur în apele internaţionale ale Pacificului, de-a lungul coastei chineze.

• “Rachetele Dong Feng 21D sunt primele dispozitive militare post-Războiul Rece capabile să ne ameninţe puterea navală şi primele dezvoltate precis pentru un asemenea scop”, Patrick Cronin, director al Programului de Securitate Asia-Pacific din cadrul Centrului pentru Noua Securitate Americană

Lecţii istorice

În situaţia în care planurile militare ale Chinei se concretizează, viitorul apropiat ar putea rezerva un scenariu surprinzător pentru americani. Unul în care, pur şi simplu, n-ar mai putea intra în Marea Galbenă, Marea Chinei de Est sau Marea Chinei de Sud (acolo unde Beijingul reclamă exclusivitate) fără acordul chinezilor.

“China ar putea lovi navele americane cu mult timp înainte ca acestea să fie în poziţia de a riposta. Doar de două ori în istorie am mai fost atât de vulnerabili – împotriva Japoniei în al Doilea Război Mondial şi împotriva bombardierelor sovietice în Războiul Rece”, a declarat pentru Associated Press Toshi Yoshihara, profesor la Naval War College.

• Capabilităţile forţelor militare chineze s-au multiplicat vizibil în ultimul deceniu, perioadă în care performanţele economice ale ţării au permis bugete tot mai mari pentru finanţarea Ministerului Apărării. Oficial, în anul 2000, cheltuielile militare ale Chinei se ridicau la suma de douăzeci de miliarde de dolari. În 2009, acelaşi buget era de peste 60 de miliarde de dolari. Neoficial însă, Beijingul investeşte de aproape trei ori mai mult în dezvoltarea militară, Departamentul american al Apărării estimând că bugetul din 2009 dedicat sectorului armat chinez a fost de 160 de miliarde de dolari.

Războiul Rece, episodul doi

Practic, Beijingul pare să fi găsit “scurtătură” în echilibrarea relaţiilor cu Washingtonul. Dacă dezvoltarea unei forţe navale capabile i-ar fi luat câteva decenii pentru a atinge nivelul americanilor, dezvoltarea unei rachete anti-portavion îi permite Chinei să împiedice libertatea de mişcare a navelor SUA, limitând opţiunile strategice ale Casei Albe.

Dislocarea permanentă a portavioanelor americane şi bazele aeriene construite în străinătate, adică exact modalităţile prin care Washingtonul şi-a proiectat forţa militară formidabilă în ultimele două decenii, ar putea înceta să mai reprezinte obstacole impenetrabile.

Cel mai înalt oficial al structurii de informaţii şi supraveghere din cadrul Forţelor Aeriene americane, generalul David Deptula, a declarat la începutul săptămânii că eforturile Beijingului de a dezvolta capabilităţi anti-portavion îngrijorează Washingtonul, pentru că ele desenează un viitor în care China ar deţine acces exclusiv în anumite zone.

Interesele strategice ale Chinei încep să înghită tot mai mult culoarele maritime din proximitatea coastelor celei mai mari puteri asiatice. FOTO: Raportul "Military power of the People's Republic of China", Departamentul american al Apărării

• “Suntem o putere maritimă şi avem nevoie de o forţă navală pentru a ne proteja drepturile şi interesele maritime” spunea liderul comunist chinez Hu Jintao în 2006, sintetizând noua politică militară a Beijingului. Dacă în urmă cu un deceniu, China prefera să-şi protejeze zonele de coastă şi să supravegheze activităţile Taiwanului, astăzi Beijingul pare tot mai înclinat spre ceea ce americanii numesc, într-un raport înaintat în martie 2009 Congresului, “apărare în larg”. Cu alte cuvinte, interesele strategice ale celei mai mari puteri asiatice s-au extins dincolo de milele nautice aflate sub propria jurisdicţie. “Apărarea propriului teritoriu nu mai este un vector pentru modernizarea militară a Chinei. Conceptul lor strategic se focusează tot mai mult pe apărarea intereselor maritime”, notează documentul Departamentului american al Apărării din 2009.

AVERTISMENTUL

“America, nu China, ameninţă pacea globală”

“Referindu-se la securitatea Chinei, Mao Zedong spunea pe vremuri ‘alţii n-ar trebui să sforăie lângă un om care doarme’. China trebuie să se alarmeze atunci când alte puteri îşi afişează forţa militară lângă teritoriul său. Ar permite SUA exerciţii militare chineze în Golful Mexic? ‘Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face’, spune regula de aur a reciprocităţii. Trebuie să ne pregătim pentru ce-i mai rău, dar să luptăm pentru rezultatul cel mai bun”

“SUA susţin că prezenţa portavionului este parte a unor exerciţii menite să avertizeze Coreea de Nord. Dar aceste exerciţii se desfăşoară în Marea Galbenă, iar misiunile de recunoaştere ar putea fi parte a agendei americane. USS George Washington poate obţine informaţii militare vitale datorită capabilităţilor sale de detecţie. Aceste exerciţii demonstrează, odată pentru totdeauna, că America, şi nu China, ameninţă pacea globală”

• Luo Yuan, profesor la Academia de Ştiinţe Militare a Armatei chineze