Istoria este plină de coincidențe tulburătoare. Cei mai mari dușmani ai poporului evreu, criminalii responsabili de ororile Holocaustului, par să fi inspirat statului Israel strategie salvatoare în războiul pentru supraviețuire.
Desigur, nu există nicio dovadă că strategii israelieni care au planificat „Operațiunea Moked”, declanșată de aviația israeliană în 1967, în timpul Războiului de șase zile declanșat, ar fi luat drept model atacul Germaniei naziste asupra URSS, dar asemănările sunt uluitoare.
Atacul german asupra Uniunii Sovietice
La 22 iunie 1941, Luftwaffe a lovit cumplit aerodromurile sovietice în timpul Operațiunii Barbarossa, invazia surpriză a lui Hitler asupra Uniunii Sovietice. Estimările vorbesc de aproape patru mii de avioane pierdute de sovietici în primele trei zile ale ofensivei. Multe au fost, de altfel, distruse la sol. Prețul plătit de naziști pentru teribila lovitură data lui Stalin a fost de numai optzeci de avioane.
Pe lângă agenții Mossad, James Bond e biet copil. E de necrezut ce au putut născoci
Un atac desăvărșit planificat
26 de ani mai târziu, aviația israeliană a reușit o lovitură și mai teribilă, dovada unei planificări geniale a operațiunii.
Cum tensiunile cu vecinii arabi erau uriașe, iar în pericol era însăși existența statului evreu, Israelul a decis să lovească primul și să dea o lovitură decisivă. Drept urmare, pe 5 iunie 1967, la 7:10 ora Israelului, șaisprezece avioane de antrenament ale Forței Aeriene israeliene Fouga Magister au decolat ca în fiecare dimineață. Au urmat traseele zborurilor de rutină și au folosit aceleași frecvențe radio ca de obicei. Operatorilor de radar arabi nici prin gând nu le-ar fi trecut că se pregătește o lovitură devastatoare.
La 7:15 a.m., însă, alte 183 de avioane - aproape întreaga aviație de luptă israeliană - decolează. Avioanele se îndreptă spre vest, peste Marea Mediterană, și reușesc să dispară de pe ecranele radar arabe. Nici acest lucru nu era neobișnuit. Timp de doi ani, radarele egiptene, siriene și iordaniane urmăriseră avioanele israeliene decolând în fiecare dimineață și apoi dispărând de pe radare. Niciodată nu fuseseră, însă, atât de multe...
Și mai era o mare diferență, în acea dimineață avioanele Mirage și Super Mystere fabricate în Franța s-au îndreptat pe furiș spre sud, către Egipt, zburând fără nicio transmisiune radio la doar 30 de metri deasupra mării.
Statele Unite ale Americii vor avea doi președinți? Ce surpriză i se pregătește lui Biden
Israelul nici n-ar fi avut altfel vreo șansă. Conflictul plutei în aer de luni de zile, iar poziția statului evreu critică. Armata era depășită numeric de armatele arabe combinate. Înconjurat din trei părți de dușmani, Israel nu avea decât șansa unei lovituri decisive, adică asigurarea supremației aeriene.
Numai că Forțele Aeriene israeliene nu aveau decât vreo două sute de avioane, aproape toate modele franceze (Statele Unite nu vor vinde avioane către IAF până în 1968). Inamicii arabi, în primul rând Egiptul și Siria, puteau conta pe șase sute de avioane, inclusiv Mig-urile furnizate de sovietici. Liderii israelieni erau îngerijorați și de prăpădul pe care l-ar fi putut face cele treizeci de bombardiere Tu-16 Badger. Acest bombardier de fabricație sovietică putea arunca până la zece tone de bombe asupra populației civile.
Coordonare perfectă contra gafe impardonabile
Din aceste îngrijorări s-a născut Operațiunea Moked („Focus”), o lovitură preventivă menită să distrugă forțele aeriene arabe la sol. Planul a fost elaborat și pregătit timp de câțiva ani. Piloții IAF au făcut exerciții repetate de atac mpotriva unor șinte din desert care semănau perfect cu aerodromurile egiptene. La rțndul lor, serviciile secrete au colectat permanent informații despre aerodromurile, avioanele și apărarea antiaeriană a Egiptului. Cu toate astea, o operațiune de o asemenea anvergură nu putea trece neobservată.
Numărul neobișnuit de mare de aeronave israeliene i-a pus pe gânduri pe operatorii de radar iordanieni. Drept urmare, au trimis un avertisment codat egiptenilor. Numai că egiptenii își schimbaseră codurile cu o zi înainte fără să se sinchisească să-i informeze și pe aliații din Iordania.
Nu că avertismentul ar fi salvat aviația Egiptului. „În loc să atace în zori, IAF a decis să aștepte câteva ore până la ora 07.45, ora 08.45 ora egipteană”, relatează scriitorul Simon Dunstan. „În acest moment, negurile matinale peste Delta Nilului s-au dispersat, iar patrulele egiptene s-au întors la baza unde piloții își luau micul dejun. Ceilalți piloți abia se îndreptau încă spre locul de muncă”.
A călătorit Iisus Hristos în India? Misterul celor 17 ani care lipsesc din Evanghelii
Mai mult, comandanții egipteni plecaseră într-un tur aerian de inspecție. Speriați să nu fie doborâți de propria antiaeriană, ordonaseră ca această să nu tragă în nicio aeronavă în timp ce avionul lor era în aer.
Bombele anti-pistă, arma secretă
Avioanele israeliene se apropiau, însă, necruțător de țintele lor: zece aerodromuri egiptene, unde avioanele erau așezate unele lângă altele, aripă lângă aripă. A urmat prăpădul. Primele lovite au fost pistele, astfel încât avioanele să nu poată decola.
Israelienii au folosit o armă secretă: primele bombe speciale anti-pistă. Craterele au făcut imposibilă orice încercare de decolare a avioanelor egiptene.
Primul val a durat doar optzeci de minute. A urmat un răgaz de zece minute. Apoi, al doilea val a intrat pentru a lovi încă paisprezece aerodromuri.
Echipajele terestre israeliene practicaseră luni de zile realimentarea și rearmarea aeronavelor. Toată operațiunea dura circa opt minute. Așa se face că avioanele care atacaseră în primul val s-au alăturat și celui de la doilea. După 170 de minute - puțin sub trei ore - Egiptul pierduse 293 din cele aproape cinci sute de avioane, inclusiv toate bombardierele sale Tu-16 și Il-28 fabricate de sovietici. 185 de Mig-uri fuseseră, de asemenea, distruse. La rândul lor, israelienii au pierdut nouăsprezece avioane.
Întreaga aviație inamică e distrusă
Ziua încă nu se terminase pentru Forțele Aeriene Israeliene. La 12:45, IAF și-a îndreptat atenția asupra celorlalte forțe aeriene arabe. Aerodromurile siriene și iordaniene au fost lovite. Siria a pierdut două treimi din forța aeriană. 57 de avioane distruse la sol. La rândul ei, Iordania a pierdut toate cele douăzeci și opt de avioane.
Până la sfârșitul războiului, pierderile arabe s-au ridicat la 450 de avioane, comparativ cu numai 46 pierdute de Israel.
La aproximativ șase ore după ce primul avion s-a ridicat în cerul dimineții, Israel căștigase războiul de șase zile. Nu că echipajele tancurilor și parașutiștii de pe sol nu ar fi dat lupte grele în Sinai, Înălțimile Golan și Ierusalim, dar distrugerea forțelor aeriene arabe nu însemna numai că trupele israeliene putea opera fără grija unui atac aerian; dar avioanele israeliene putea lovi neîncetat trupele terestre arabe, ceea ce, de altfel, a transformat retragerea egipteană din Sinai într-un calvar, scrie site-ul nationalinterest.org.