Editura Evenimentul si Capital

Omul care a știut totul (I). Virgil Măgureanu: „Dacă au fost teroriști, au fost de-ai noștri. Puteri străine își doreau dezintegrarea țării”

Autor: | | 2 Comentarii | 18287 Vizualizari

De unde până unde, necunoscutul profesor Virgil Măgureanu a ajuns șeful principalului serviciu secret al României? Cine ne-au fost teroriștii? Cu ce oameni s-a coagulat actualul SRI? Cât de competenți erau vechii securiști? De ce erau suprvegheate partidele politice? Un tir de artilerie verbală pentru fostul șef al SRI.

„Poker Face” este cea mai bună descriere a fizionomiei sale. Aproape că niciun mușchi facial nu i se clintește în timp ce vorbește. Parcă nici buzele nu i se mișcă. Pare un fel de ventriloc. I s-a spus, la începutul anilor ’90: „eminența cenușie” sau „omul din umbră” dar, parcă, răposatul Vadim Tudor l-a descris cel mai bine prin sintagma „șarpele cu ochelari”. Are o privire aproape hipnotică, de cobră, atunci când te fixează în sclere cu ochii săi albaștri-cenușii, cu pupilele mărite artificial de lentilele ochelarilor.

Șerpuiește printre întrebările limpezi și concrete și-ți lasă impresia că ți-a spus totul când, de fapt, a răspuns doar la ce a vrut el. Are o morgă flegmatică numai bine potrivită cu rolul pe care l-a avut în istoria recentă a României. Chiar la 78 de ani, are o memorie a faptelor care, pe undeva, te îngrozește. Lumea i se adresează, respectuos cu apelativul „dom’ profesor” dar, nu de puține ori, primește înjurături pe stradă. I se reproșează multe, cele mai importante învinuiri fiind implicarea sa și a oamenilor săi, în Mineriadele din iunie ’90 și octombrie ’91. La prima s-a lăsat cu morți și răniți și la a doua s-a dărâmat un guvern. Virgil Măgureanu, primul director al SRI, de fapt părintele principalului serviciu secret al țării, a știut aproape totul. Cât de sincer este, asta noi nu putem să știm.

Începuturile unui șef de serviciu secret

Virgil Măgureanu, primul director al Serviciului Român de Informații, s-a născut, în martie 1941, în satul Giurtelecul Hododului,, județul Sălaj. Primul său loc de muncă a fost cel de educator la o școală profesională. Mai târziu devine absolvent de Filozofie și ajunge profesor la Ștefan Gheorghiu. Dar job-ul care l-a plasat definitiv în istorie este cel de Întâistătător al SRI, principalul serviciu scret al țării. Să facem o scurtă recapitulare a locurilor sale de muncă. Are un mod monoton de a vorbi, care aproape te adoarme: „N-aș avea prea multe de adăugat. Doar că toate locurile de muncă enumerate mi-au facilitat, treptat, formarea unui profil spiritual spre care tindeam datorită aptitudinilor proprii. Din anul III la Filozofie m-am orientat către «Științe Politice»”. Nu scapă ocazia să se laude un pic: „Ulterior, la Universitatea din București, în mai 1978, mi-am susținut doctoratul cu tema: «Puterea politică. Natura și funcția ei socială». Lucrarea se va reedita în curând”.

Relația cu Ion Iliescu s-a cimentat în 1981

În cartea sa „De la regimul comunist la regimul Iliescu”, publicată în 2008, în care răspunde întrebărilor istoricului Alex Mihai Stoenescu, afirmă că l-a cunoscut pe Ion Iliescu în 1973 și că, încă de atunci, a intuit, și chiar i-a spus lui Iliescu, că vede în el viitorul lider al României. Cum s-a întâmplat și ce reacție a avut Ion Iliescu? Virgil Măgureanu precizează că întâlnirea respectivă a avut loc mai târziu cu opt ani, în mai 1981, în județul Sălaj: „Întâlnirea a avut și un moment confidențial când i-am zis asta. A fost relativ surprins, spunându-mi că nimeni nu i-a mai spus un asemenea lucru, deși sunt convins că știa ce se zvonește în opinia publică despre viitorul său politic”.

Și, cum a decurs legătura dintre ei până la evenimentele din decembrie 1989? Măgureanu are o memorie aproape cibernetică: „Relația s-a bazat pe multă încredere reciprocă și pe faptul că, în acel timp, aveam convingerea comună că, în sprijinul acestora, care erau vădit reformiste, exista și multă literatură de specialitate. Cred că e prea mult spus că am fost amici, dar exista o simpatie reciprocă”. Bun, dar ce i-a promis Iliescu? Se crispează, un pic: „Niciodată în discuțiile noastre n-a venit vorba despre recompense. Eram două persoane cu destule viziuni despre viitorul drum al României”.

Academia de Partid „Ștefan Gheorghiu”, pepiniera viitorilor politicieni postdecembriști

Pe câți dintre cei care au preluat puterea la revoluție,spre exemplu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Silviu Brucan etc i-a cunoscut până în 1989? Răspunde aproape instantaneu: „Silviu Brucan a fost cel pe care l-am cunoscut cu cel puțin zece ani înainte de momentul decembrie 1989, prin intermediul regretatului profesor de științe politice Ovidiu Trăznea de la Universitatea din București. Au mai fost și mulți alții, între care și Dumitru Mazilu care, pe atunci, venea la «Ștefan Gheorghiu» și ținea prlegeri în domeniul științelor juridice. Dar, e sigur că Academia de Partid a fost o pepinieră din care s-au extras numeroși dintre cei care au intrat în politică după 1989. S-au format acolo!”.

FOTO: Virgil Măgureanu, Ion Iliescu și Corneliu Coposu

Puterile străine au fost prezente, dar „teroriștii” au fost de-ai noștri

Am avut s-au n-am avut teroriști? Ce informații avea primul șef al SRI? Este limpede că știe despre ce vorbește, că nu stă deloc pe gâduri. Folsește, însă, codițional-optativul: „În mod sigur, în decembrie ’89, au fost numeroase momente care ar putea fi asimilate cu fapte teroriste și, desigur, au existat și făptuitorii lor. Dar, spre dezamăgirea multora dintre cei care au cercetat așa-zisul fenomen terorist în România, toate faptele au avut autori români”.

Au fost sau nu implicate țări străine în ceea ce s-a petrecut atunci? Aici, recunoaște că puteri străine au fost prezente activ: „În mod cert, în evenimentele de atunci au fost implicate țări străine, adică agenți ai unor servicii secrete din țări străine, în primul rând din URSS”.

Ce a fost de fapt în decembrie 1989, revoluție, lovitură de stat, lovitură de stat militară sau lovitură de stat pe fondul unei revolte populare? Măgureanu își alege, atent, vorbele: „Aș fi extrem de reținut în folosirea termenului «lovitură de stat» indiferent dacă era civilă sau militară. În primul rând statul împotriva căruia se presupunea că s-ar fi defășurat presupusa «lovitură de stat» - s-a năruit cu repeziciune. A fost o largă și generalizată revoltă populară pe fondul faptului că întreaga Europă de est intrase într-un proces de transformare rapidă, România fiind ultima care a pornit pe acest drum. Din păcate!”.

A fost sau n-a fost, la revoluție, călare pe porc?

S-a vehiculat că acele momente l-au prins acasă, în Ardeal, la o tăiere de porc, deși el era cu domiiliul forțat la Focșani. A fost sau nu la pomana acelui porc? Este prima oară când Virgil Măgureanu schițează un zâmbet: „De fapt, momentul în care am hotărât să mă reîntorc în București m-a surprins la Zalău tocmai când acolo se anunțase fuga dictatorului și mulțimea a pătruns în sediul Comitetului Județean de Partid. Am și vorbit oamnilor din balconul acelei clădiri. Așa-zisa «tăiere a porcului» a fost construită de către cei care au dirijat șederea mea forțată la Focșani, din mai 1989 până la Sărbătorile de iarnă. Atât de «imperativ» a fost aranjat traseul acesta încâ până și biletele de tren fuseseră cumpărate cu o lună înainte!”.

Cei de pe urmă vor fi cei dintâi. Așa și cu Virgil Măgureanu

Codruta Kovesi, lovitura de GRATIE! Va fi procuror european. Antunul facut de STRAINI. ULTIMA ORA

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI