Pe de altă parte, trebuie adăugat că Beijingul a considerat că problemele de sănătate sunt „probleme prioritare”, de câțiva ani, iar această dorință accentuată de a influența deciziile OMS nu este, prin urmare, una neașteptată.
Această prioritate nu provine numai din imperativele naționale (asigurarea securității și protecției populației chineze, care este un factor legitimator pentru regim), ci și din imperativele internaționale (folosind problema guvernanței globale a sănătății pentru a se apropia de partenerii săi, în special în țările în curs de dezvoltare).
Spre exemplu, în 2017, anul alegerii lui Tedros Adhanom Ghebreyesus la conducerea OMS, China a semnat un protocol de acord cu OMS pentru cooperarea la inițiativa „Noului drum al mătăsii” (One Belt, One Road), a deschis institutul Global Health Drug Discovery, la universitatea Tsinghua din Beijing (în parteneriat cu Fundația Gates), a prezidat o conferință sino-americană a miniștrilor Sănătății, găzduind și o reuniune a miniștrilor sănătății din țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud).
După ce și-a modificat evaluarea amenințării (pledând o eroare de formulare) și a calificat-o de nivel internațional, OMS nu a risipit total confuzia, o parte din documentele difuzate îndicând că riscul era „foarte ridicat în China, ridicat la nivel regional și moderat la nivel internațional”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Subliniind că un număr tot mai mare de persoane afectate nu au fost niciodată în China, directorul OMS a cerut, pe de altă parte, statelor la 9 februarie să-și intensifice pregătirea în cazul în care aproximativ 40.000 de cazuri confirmate sunt doar „ vârful aisbergului”.
Recomandările noastre
