Cu chiu, cu vai, OMS a declarat că epidemia cauzată de Covid-19 constituie o urgență de sănătate publică la nivel mondial (PHEIC).
Divergențele de la prima ședință au determinat inițial Comitetul de Urgență să declare că situația nu este una de urgență. Răspândirea bolii peste granițele Chinei și creșterea numărului de cazuri au obligat ulterior Comitetul să reconsidere această poziție.
„China a fost într-adevăr, inițial capabilă, să facă presiuni pentru a preveni această declarație”, arată experții Fundației pentru Cercetări Strategice din Paris, FRS.
Problema influenței Chinei în cadrul OMS a fost ridicată de mai multe ori, la începutul lunii februarie.
Ne puteți urmări și pe Google News
Beijing-ul a avut, evident, un puternic interes politic de a întârzia cât mai mult declarația unei PHEIC, pentru a economisi timp
Reamintim că prima ședință a Comitetului de experți OMS a avut loc cu câteva ore înainte de carantina impusă orașului Wuhan (epicentrul epidemiei), la 23 ianuarie.
„Punerea în scenă a unei mobilizări totale pe tot teritoriul țării, vizând limitarea propagării virusului în China și în străinătate, are ca obiectiv prezentarea Chinei ca o putere internațională responsabilă, în opoziție cu criticii internaționali ai managementului chinez în urma crizei SARS”, arată FRS.
Există mai multe elemente care susțin acest argument, inclusiv declarațiile, inițiale stângace, ale directorului OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care păreau să folosească limbajul diplomației chineze.
De precizat că acest fost ministru al afacerilor Externe (2012-2016), și ministru al Sănătății (2005-2012) din Etiopia, a fost ales în vara anului 2017, în mare parte datorită mobilizării țărilor în curs de dezvoltare, larg (a se citi total) susținute de China, în fața britanicului David Nabaroo și a pakistanezei Sania Nishtar.
Această influență chineză în organizațiile internaționale, inclusiv în OMS, se datorează, printre altele, ponderii politice a țării pe scena internațională, contribuțiilor sale financiare semnificative la bugetul general al Organizației Națiunilor Unite, ceea ce fac din China cel de-al doilea cel mai mare contribuitor, după SUA și Japonia.
Dar și numirii unor diplomați chinezi în posturi cheie, cum ar fi Qu Dongyu, ales în fruntea Organizației Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură, FAO, în iunie 2019.
Recomandările noastre
