Nu mai încape îndoială: regimul Ianukovici a decis să-şi joace ultima carte prin lunetişti, prin măcel, prin crimă. Ceea ce se petrece la Kiev şi în alte oraşe din Ucraina este un scandal moral absolut. “Numai datorită celor fără de speranţa ne este dată speranţa”, scria Walter Benjamin la începutul erei naziste.
“Împotriva oricărei speranţe “este titlul unuia din volumele de memorii ale Nadejdei Mandelstam. “Speranţa moare ultima”, şi-a intitulat Alexander Dubcek cartea autobiografică. La un sfert de veac de la ceea ce Papa Ioan Paul al ÎI-lea a numit annus mirabilis 1989, însângeratul, eroicul Euromaidan din Kiev va intră în istorie că o nouă Piaţă Tienanmen. Ori că Barcelona din timpul Războiului Civil din Spania, cea imortalizată de George Orwell în “Omagiu Cataloniei”.
Specialist în dezinformări, Viktor Ianukovici a anunţat că se vor relua negocierile cu opoziţia. A fost demis comandantul forţelor armate, carnagiul s-a înteţit. Ianukovici invocă acum, după masacrele din ultimele zile şi nopţi, nevoia de “pace socială”. Şi-a amintit, măcar retoric, de importantă unui dialog cu partidele de opoziţie. Credibilitatea lui Ianukovici este la pământ. Pentru protestatari, el este omul cu sânge pe mâini. I se spune “Ianucescu” şi nu degeaba. I se poate spune şi Adolf Vissarionovici Ianucescu.
Viitorul democratic al unei Ucraine independente nu este doar o problema a ucrainienilor. Este problema întregii regiuni, a Europei, a tuturor celor care consideră că drepturile omului sunt universale şi că tirania nu trebuie lăsată să aibă ultimul cuvânt. Umbră imperială a Rusiei putiniste se extinde sub ochii noştri. Cine crede că ea nu ameninţă şi România trăieşte pe altă lume. Inamicii statului de drept, ai societăţii deschise, oriunde s-ar află ei şi orice măşti ar arbora, susţin ceea ce eu numesc valul de-democratizării. Se poartă o lupta pe care doar naivii incorigibili o mai pot ignoră. Secera şi ciocanul, glorificate la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, au intrat din nou în acţiune. Cu efecte criminale.
Cât priveşte spectrul extremismului, agitat îndeosebi de propagandă rusă şi de unele grupări stângiste din Vest, inclusiv "Die Linke" în Germania, este vorba nu atât de o alarmă reală, cât de efortul de a delegitimiza revoltă anti-autoritară din Ucraina.
Tentativele de a acuză Maidanul de fascism vin, incontestabil, dinspre Rusia. Este culmea tupeului că regimul FSB, o mafie de tip securist, să calomnieze maidanul, acest spaţiu al unei democraţii directe în statu nascendi, drept un creuzet al neo-nazismului. Această impostură agresivă, o minciună de proporţii astronomice, este deconspirată de profesorul Timothy Snyder în excepţionalul sau articol din “New York Review of Books”. Ordinea pe care Viktor Ianukovici şi aliaţii săi vor să o "restabilească" este una a fricii, a temnitelor şi a cimitirelor. Câteva nuante: despre fascism, proteste, Rusia si Ucraina Text apărut în revista online LaPunkt:
Omagiu Euromaidanului: Despre societatea deschisa, libertate si spectrul fascismului
Recomandările noastre
