Pentru presupuse fapte penale săvârșite, anunțate public în noiembrie 2015, fostul şef al Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor (în continuare, Oficiul), Adrian Bărăscu, şi alţi zece angajaţi, comisari cu funcții importante ai Oficiului, au fost trimiși în judecată de procurorii DNA, acum aproape un an.

 Nu ne putem pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse, pentru că de multă vreme este riscant să se mai pună mare preț pe probele în baza cărora procurorii DNA își formulează rechizitoriile și își trimit acuzații în instanță, pentru a fi judecați. Cert este faptul că, odată cu decapitarea instituției, Oficiul a primit o grea lovitură, atât în planul imaginii, cât și în cel al încrederii în siguranța cu care își îndeplinește complexa menire. Cum de la începutul scandalului a trecut aproape un an, timp în care nu s-a mai aflat aproape nimic despre cele întâmplate, și cum despre activitatea Oficiului se știu, oricum, foarte puține lucruri, credem că cititorii ar fifi interesați să afle câte ceva din culisele acestei activități, una total atipică în tabloul activităților polițienești. I-am solicitat o întrevedere comisarului-șef de poliție Marian-Irinel Jinga, actualul șef al instituției. A venit la întâlnire împreună cu unul dintre adjuncții săi și cu doi tineri ofifi țeri operativi, din noua sa echipă. De la început, mi-a atras atenția atmosfera dintre cei patru, raporturile absolut deschise dintre ei și modul amical-profesional în care se raportau unii la alții. Nimic rigid, nimic milițienesc în comportamentul lor. Dialogul întins pe durata mai multor ore a fost unul în care eu am putut întreba orice și, așa cum mi s-a precizat din capul locului, mi s-au spus foarte multe lucruri, mai puțin identitatea reală a celor aproape două sute de martori protejați de Oficiu

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor are o istorie recentă, el a fost înființat în anul 2003, din motive obiective, care țin de faptul că, după Decembrie 1989, infracționalitatea din România a început să semene cu aceea evocată în trilogia cinematografică „Nașul”. Au apărut infracțiuni puse în operă în moduri elaborate, gândite temeinic, minuțios premeditate și precaut executate, fără urme evidente. Pe de altă parte, a devenit din ce în ce mai complicat pentru organele de cercetare penală să apeleze la vechile metode de rezolvare a cazurilor, acelea care țineau de cercetarea abuzivă, de probatorii falsificate și recunoașteri smulse prin tortură.

Ar vorbi, dar le este frică!

Necesitatea respectării prevederilor legale cu privire la construcția solidă a probatoriilor a devenit, astfel, din ce în ce mai stringentă. În acest nou context, a apărut și nevoia obiectivă a creării instituției „martorului protejat”. Ea a fost transpusă în realitate, în principal, după modelul american al protecției martorilor, „Witness Security Program”, aflat în mâinile celebrilor șerifi care compun US Marshals Service și administrat de US Department of Justice. Posibilitatea protejării instituționale a unui martor în procesul penal este menită să dea curajul de a vorbi celor care ar vorbi despre ceea ce știu, cu privire la comiterea unei infracțiuni grave, dacă nu s-ar teme pentru viețile lor. În baza Legii nr. 682/2002, celor care dețin informații relevante, cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave, li se poate asigurara protecţia şi asistenţa în calitate de martori a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată ca urmare a deţinerii unor informaţii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze. Asta nu înseamnă, însă, că mărturia cu privire la orice faptă penală comisă poate justifica protejarea martorului.

De la 10 ani în sus

Aceeași lege stabilește și care sunt „infracțiunile grave”, care pot reclama calitatea de „martor protejat”: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

Cu martorul la psiholog

Într-o atare situație, tot potrivit legii, organul de cercetare penală, în faza urmăririi penale, sau procurorul, în faza judecăţii, pot solicita procurorului, respectiv instanţei, includerea în Program a unui martor, a unui membru de familie al acestuia sau a unei persoane apropiate, după caz, formulând propuneri bine întemeiate. Punerea în Programul de protecție a unui martor se face doar cu acordul scris al acestuia și în baza unei evaluări, inclusiv psihologice, a Oficiului cu privire la posibilitatea includerii în Program a persoanei. În final, procurorul sau judecătorul, după caz, se vor pronunţa asupra includerii în Program. Din acest moment, persoana dobândește calitatea de „martor protejat”, și intră în responsbilitatea Oficiului. Instituția, prin intermediul ofițerilor ei, are obligaţia de a întocmi o „schemă de sprijin”, un plan de lucru pentru fiecare martor protejat, care să cuprindă măsurile de protecţie care îi vor apăra martorului viața.

Amantele, piese de bază în Program

Măsurile de protecţie sunt: protecţia datelor de identitate a martorului protejat; protecţia declaraţiei acestuia; ascultarea martorului protejat de către organele judiciare, sub o altă identitate decât cea reală sau prin modalităţi speciale de distorsionare a imaginii şi vocii; protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în executarea unei pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele care administrează locurile de deţinere; măsuri sporite de siguranţă la domiciliu, precum şi de protejare a deplasării martorului la şi de la organele judiciare; schimbarea domiciliului; schimbarea identităţii; schimbarea înfăţişării. În același timp, martorul, însă, trebuie să-și continuie cumva viața în parametrii cât de cât normali. De acest aspect se ocupă tot Oficiul, prin „măsurile de asistenţă” prevăzute, după caz, în cadrul „schemei de sprijin”, și care sunt: reinserţia în alt mediu social; recalificarea profesională; schimbarea sau asigurarea locului de muncă; asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă. În această, să-i zicem bejenie, „martorul protejat” poate să nu plece singur. Caz în care, Oficiul asigura aceeași protecție-asistență și membrilor de familie care îl însoțesc pe martor, plus, la cerere, unei persoane din afara familiei, cu care martorul se afla într-o legatură sentimentală, adică, o amantă, ca să vorbim românește.

Șeful ONPM, comisar-șef, Marian-Irinel Jinga: „Viețile a 200 de martori români şi străini, cu familiile lor cu tot, depind de poliţiştii Ofi ciului”

„Martorii sunt ochii şi urechile justiţiei” spune un vechi adagiu, dar să fie foarte limpede: martorii protejați nu sunt uşi de biserică, fecioare în Paradis, sau primadone. Cei mai mulți sunt indivizi care au comis infracţiuni grave. Au depus, însă, un jurământ şi îl respectă. Nu mai au încotro!

FOTO: Comisarul-șef Marian-Irinel Jinga și-a asumat o grea sarcină: aceea de are aduce prestigiul Oficiului la cotele meritate 

Depozițiile lor au avut caracter hotărâtor în stabilirea vinovăției și în probarea unor infracțiuni grave, iar efectele s-au produs deja. Trec prin momente psihice foarte dificile. La fel și de membrii familiilor lor, sau persoanele apropiate, supuși acelorași spaime și tensiuni. Ei au contribuit la înfăptuirea actului de justiție, iar asupra vieții acelor persoane, care au făcut declaraţii în spețe grave, există în mod clar un pericol. Și nu unul oarecare, ci chiar acela ca ei, sau membri ai familiilor lor, ori cineva drag lor, să fie schilodiți sau uciși. Aici intervin ofiţerii Oficiului. Rolul lor este să creeze un veritabil scut în jurul martorului. Într-un fel, de acum și până la ieşirea din program, deseori chiar și după aceea, poliţiştii îi devin şi mamă şi tată. Martorul semnează cu ofițerul Oficiului un protocol secret. Este legea părților, iar ele sunt obligate să respecte regulile înscrise acolo. Celui protejat i se asigură un ofiţer de legătură, care-i răspunde la telefon 24 de ore din 24, un sistem de alarmă performant şi armă de foc. Oficiul îi plăteşte martorului un venit, locuinţă, utilităţi, maşină, asigurare medicală, cursuri de recalificare, tot ceea ce este necesar construirii unei noi vieți.

Ofițerii fără identitate ai Oficiului

Se înţelege de la sine, activitatea Oficiului este una secretă. Identitatea poliţiştilor de la protecţia martorilor nu are cum să fie cunoscută. Nu pentru că aceştia nu ştiu să-şi asume riscuri, ci pentru că prin intermediul lor s-ar putea ajunge la însuşi martorul protejat. Iar aceasta ar fi foarte grav. Aproape 200 de martori români şi străini, cu familiile lor cu tot, depind de poliţiştii Oficiului.

Sunt dotaţi cu armament, tehnică şi mijloace logistice dintre cele mai performante. Oficiul are încadrați poliţişti cu vechime, practicanţi ai sporturilor de contact, specializaţi în acţiuni speciale, contrafilaj, investigaţii, protecţie şi escortă personală, specialişti IT, toți capabili să „citească” cea mai mică tentativă de „agăţare” și de amenințare a unui martor protejat, pe stradă, pe internet, oriunde altundeva.

Între martori şi poliţişti trebuie să se stabilească o relaţie bazată pe principii şi pe încredere. Informarea polițistului cu privire la un incident, la o potențială situație riscantă devine o condiție unde opțiunea nu există, de ea poate depinde viața martorului.

Perfect anonimi, dar cu mulți recunoscători

Alături de pregătirea polițienească generală, de cea specială, de experiență, un polițist de la Protecția Martorilor mai are nevoie și de dăruire pentru această linie de muncă specială, de capacitate de adaptare la psihologia fiecărui individ și, în mod evident, de cultură generală, întrucât va avea de interacționat și de negociat cu un spectru larg de martori, de la tâlhari, traficanți de droguri și mânuitori de bani murdari, pînă la gulere albe și demnitari. Totul trebuie să se desfășoare sub semnul discreției și siguranței.

Îi apreciază cineva pe specialiștii Oficiului? Da! În primul rând martorii care trebuie să se simtă non-stop în siguranță, 24 de ore din 24, ani la rândul, în unele cazuri, toată viața. Apoi instituțiile solicitante: parchete și instanțe de judecată. Nu în ultimul rând, cetățeanul obișnuit. Adică, societatea în ansamblul ei. Ea este protejată - inclusiv multumită acestui martori, asigurați de acest tip de polițiști - de ceea ce se numește pericol social.

Martori străini, protejați în România

Pentru acțiuni mai sensibile, mai complicate, se cooperează cu alte structuri din sistemul național de securitate, cu instituţii similare din ţările europene, cu Europol și Interpol. Oficiul este punct național de contact în domeniul protejării martorilor. România găzduiește inclusiv martori străini. De felul cum s-a achitat Oficiul de această sarcină delicată a atârnat imaginea Poliţiei Române şi chiar prestigiul țării.

Nu orice martor poate intra în acest program. Este vorba doar de infracţiuni grave: crime de război, activități de tip mafiot, omoruri, trafic de droguri și de persoane, spălarea banilor, corupţie la nivel înalt, infracţiuni economice cu prejudiciu de peste 50.000 de euro, falsificare de bani sau alte valori, trafic de arme, muniții, explozivi, substanțe nucleare sau radioactive și infracțiuni pedepsite cu peste 10 ani de închisoare.

O diferențiere importantă!

„Este o diferenţă clară între martorul ameninţat, pentru care Codul de procedură penală prevede măsuri luate, la cererea procurorului de caz, de către unităţile teritoriale de poliţie şi martorul protejat, care intră automat sub incidenţa Legii nr. 682 de protecţie a martorilor”, a risipit directorul instituției, comisarul-șef Irinel Jinga, o confuzie care se face în stil mare. Este o lege specială care arată că numai procurorul, sau instanţa de judecată pot dispune intrarea unei persoane sub protecţia Oficiului. De la început, între cele două părți are loc o întâlnire în cadrul căreia se lămuresc toate aspectele noii vieți pe care martorul o va avea. Protocolul de protecție este Biblia lor. Potenţialului candidat i se face şi un portret psihologic de către un profiler al poliţiei, pentru a se vedea dacă este compatibil cu programul de protecţie și de reinserție în societate. Cuvântul final îl au tot specialiștii Oficiului, chiar dacă cererea vine din partea procurorului sau a judecătorului. Nu poți introduce un cal troian în program, un individ care nu va respecta cerinţele legale ale protocolului.

Dragostea învinge orice!

Momente - le sensibile? Sunt cu duiumul! Tocmai aceste momente, unele imposibil de prevăzut, pun la încercare inteligența, inspirația, profesionalismul și viteza de reacție a ofițerilor operativi ai Oficiului. Imaginiați-vă o situație în care un martor citat într-un proces se va întâlni nu doar cu cel pe care l-a denunţat, dar şi cu întreaga bandă a acestuia, prezentă în sală și împrejurimi, tocmai pentru a-l intimida. Sau, când într-o zi, vecin cu martorul relocat în alt oraș a devenit un cunoscut membru al lumii interlope, infractor deosebit de periculos - turnat fix de noul vecin - încarcerat, proaspăt ieșit din închisoare după executarea pedepsei. În astfel de situații, de capacitatea și viteza de reacție a ofițerilor Oficiului depinde totul!

Cazuri „speciale”? Ar fi martorii protejaţi din puşcării, unde dau nas în nas cu recidivişti periculoşi, dispuși oricând la executarea unei comenzi de răzbunare a celui turnat. Protejarea acestei categorii de martori este deosebit de complicată. Asigurarea acestor martori în condiții de detenție presupune o metodologie specială, care nu exclude introducerea în penitenciar, la nevoie, a unui ofițer sub acoperirea de pușcăriaș. Da, așa este: ca în filme!

Situații ridicole? Da, sunt și din astea, îl umflă rîsul pe pe comisarul-șef. Un foarte important martor aflat în Program a solicitat să-şi conducă propriul Ferrari şi să meargă la vânătoare cu elicopterul. Un altul dorea să-și păstreze obiceiul de a-i cânta lăutarii la masă într-o cârciumă de care era legat sentimental, dar unde vecini de pahar i-ar fi fost exact cei din clanul pe care îl decimase cu mărturiile sale. Sau alta: unui martor protejat aparținând sexului frumos și slab îi plăcea să trăiască foarte periculos: amantul acestei directoare intrase în anturajul mafiotului pe care ea tocmai îl turnase. Cu toate astea, femeia dorea să-și întâlnească iubitul în continuare. Cu greu au lamurit-o ofițerii Oficiului cu privire la absurdul intenției sale. De unde se vede că, indiferent de situație, iubirea este dispusă să se ia la trîntă cu orice pericol.