La mai puțin de o zi de la lansarea sa, marea ofensivă de la Mosul, pregătită timp de mai bine de un an de Statele Unite, armata irakiană, forțele kurde și ceilalți aliați, s-a împotmolit din cauza discordiei, deși nici una dintre părți nu a recunoscut oficial impasul, susține site-ul de „intelligence” israelian Debka, cu excelente conexiuni în regiune.

Premierul irakian Haidar Al-Abadi a declarat că trupele sale sunt ocupate să deschidă culoare care să permită unora dintre civilii din oraș să se retragă.

La rândul lor, forțele americane, care asigură „spatele” operațiunii, precum și sprijinul logistic și informațional, au afirmat că militanții ISIS ar putea folosi arme chimice împotriva trupelor irakiene și kurde de asalt.

Amândouă declarațiile par mai degrabă a fi pretexte pentru faptul că vârfurile de lance ale operațiunii – Divizia a 9-a blindate irakiană și forțele speciale anti-tero ale poliției federale – au fost respinse marți din asaltul lor asupra Mosulului, și se află acum undeva la 10-15 kilometri de fief-ul ISIS, cu pierderi însemnate în vieți omenești și de echipamente, informează sursele Debka.

Divizia a 9-a, deși recent dotată cu temutele tancuri americane Abrams, a fost oprită în dreptul localității Al-Hamdaniyah, în afara Mosulului, și s-a retras, amintind astfel de o altă înfrângere pe care a înregistrat-o în fața ISIS în iunie 2014. Atunci, trupele aceleiași divizii au dat bir cu fugiții în faca atacului jidadiștilor, lăsând în mâinile acestora o mulțime de tancuri și blindate.

Forțele anti-teroriste irakiene s-au retras din satul Al-Houd, de lângă Mosul, mișcare care i-a lăsat descoperiți pe luptătorii („Peshmergas”) kurzi, obligându-i și pe aceștia să-și înceteze desfășurarea în jurul orașului, pentru a nu se expune atacurilor sinucigașe cu mașini capcană ale ISIS.

Marți noaptea, comandanții irakieni și kurzi au anunțat o pauză în operațiuni și au stabilit să se întâlnească miercuri pentru a decide ce măsuri trebuie luate.

Rolul luptătorilor kurzi în bătălia de la Mosul a devenit brusc un impediment major, deși acesta nu a fost încă făcut public. Astfel, marți s-a aflat că cel puțin 3000 dintre cei 12.000 de „peshmergas” care participă la ofensiva asupra fief-ului irakian al ISIS provin din mișcarea PKK (Partidul Muncitoresc al Kurzilor), dușmanul de moarte al regimului Erdogan. Aceștia au venit din fortărețele lor aflate în nordul Irakului, în munții Sinjar și Qandil.

Din acest motiv, Ankara a adresat un sever ultimatum către Washington și Bagdad, avertizând că dacă luptătorii PKK nu se retrag, trupele turce îi vor ataca.

Un al doilea front în interiorul celui actual ar putea arunca în aer întreaga operațiune pentru eliberarea Mosulului. Faptul că ofensiva de aici seamănă cu un Turn Babel, în care se ciocnesc o sumedenie de etnii și interese, începe să-și arate efectele.

Duminică noaptea, premierul irakian Haidar Al-Abadi, înconjurat de un grup de generali, anunța că operațiunea pentru recucerirea mosulului din mâinile ISIS, în care se află de doi ani, a început.

Oficial, s-a aprobat ca la ofensivă să participe trei forțe:

1. Trupele americane de operațiuni speciale, artilerie și unități de geniu – echipate cu poduri plutitoare pentru traversarea Tigrului – plus forțele aeriene ale Statelor Unite, care să desfășoare bombardamente instense asupra punctelor de rezistență inamice;

2. Divizii blindate ale armatei irakiene, trupe de operațiuni speciale, trupe regulate și forțe anti-tero ale Bagdadului;

3. Luptătorii kurzi „peshmergas”.

Premierul irakian a promis oficial că doar luptătorii irakieni vor fi cei care vor pătrunde în Mosul, așadar nu americanii, kurzii sau alte forțe.

O promisiune pe care nici luptătorii irakieni sunniți sau șiiți, nici kurzii, nici turkmenii nu au luat-o în serios, după ce și alte promisiuni similare au fost încălcate în ultimii doi ani, în bătăliile pentru recucerirea din mâinile ISIS a orașelor Ramadi, Tikrit, Baiji sau Fallujah.

Primele trupe care au pătruns în aceste localități au aparținut în marea lor majoritate milițiilor irakiene șiite pro-iraniene, în special Brigăzile Bader și Unitățile de Mobilizare Populară, aflate sub comanda generalului iranian Kassim Soleimani. Acestea au beneficiat de sprijinul aerian al Statelor Unite, iar oficialii de la Washington au declarat că bombardamentele ajutau unitățile guvernamentale irakiene. Acest fapt a provocat adevărate revolte în orașele eliberate, în rândurile populației majoritar sunnite, rivala istorică a șiiților.

În ceea ce privește ofensiva asupra Mosulului, oficiali ai administrației Obama dar și ai US Army au afirmat, asemenea premierului irakian, că de data aceasta nu se va mai repeta invadarea orașului de către șiiții pro-iranieni, și în care încă se mai află în jur de un milion de locuitori.

Însă nimeni nu a explicat cum acest lucru va fi împiedicat, de vreme ce forțele șiite sunt deja masate la nord-est de Mosul, lângă frontiera siriano-irakiană, așteptând ordinul să atace. În mod clar, Teheranul nu are nici cea mai mică intenție de a fi lăsat în afara jocului.

La fel, o altă forță neinvitată: Turcia.

Și președintele Erdogan și-a concentrat trupe în Irak, în ciuda avertismentelor severe ale Washingtonului și Bagdadului. Acestea sunt gata să treacă la acțiune, pentru a îndeplini cele trei scopuri ale Ankarei:

1. Să descurajeze trupele kurde de a pătrunde în Mosul, deși „peshmergas” au aici masați 15.000 de luptători, din totalul de 25.000 cât numără în total forța de invazie. Ankara a avertizat în mod categoric că, dacă „peshmergas” pun piciorul în Mosul, trupele turce îi vor urma imediat;

2. Să împiedice trupele milițiilor kurde siriene YPG să pătrundă în Irak și să facă legătura cu frații lor de aici;

3. Să ofere sprijin, inclusiv aerian, milițiilor turkmene irakiene din zonă.

Sursele Debka au identificat șase grupări militare care participă la operațiunea de eliberare a Mosulului și care nu au nimic în comun în afară de hotărârea de a zdrobi ISIS.. Acestea sunt sever divizate pe cele două aspecte ale ofensivei: cum să-și atingă scopul personal și ce se va întâmpla cu Mosul, odată eliberat.

Catalizatorul întregii operațiuni este președintele Obama, dornic să încheie eliberarea Mosulului până la plecarea sa de la Casa Albă, în ianuarie viitor, sperând ca acest succes să mai acopere din eșecurile înregistrate în Siria, care i-au pătat mandatul.

Este de așteptat ca ISIS să încerce să profite din plin de aceste diviziuni și neînțelegeri care minează coaliția ce încearcă să recucerească Mosul.

Însă până în acest moment, jihadiștii au adoptat o altă tactică: potrivit surselor Debka, sute de luptători ISIS au lucrat la deschiderea de căi de ieșire din oraș, încă de acum două-trei luni, când se știa că atacul este iminent, mutându-și grosul forțelor militare și cea mai mare parte a instituțiilor „civile” în două noi locuri: în provincia pustie Anbar din vestul Irakului, într-o zonă aflată între granițele Iordaniei și Arabiei Saudite, și în estul Siriei.

Mai multe sute de luptători ISIS au fost lăsat în ariergardă, în Mosul, pentru a hărțui trupele americano-irakiano-kurde care înaintează asupra orașului și a exploata la maximum discordia din rândurile atacatorilor, provocându-le pagube cât mai mari.