De ce ni se întâmplă să ne întoarcem din drum de teamă că am uitat apa deschisă, fierul de călcat în priză? De ce vrem ca lucrurile de pe un birou să fie așezate la liniuță? De ce curățăm, până la epuizare, un obiect? De ce ni se întâmplă și ce reprezintă aceste comportamente explică psihologul Cristina Zaharia.

„Este vorba de tulburarea obsesiv- compulsivă (TOC). Acest tip de tulburare este o tulburare de anxietate, care afectează aproximativ 2,5% din populație, pe parcursul vieții, și debutează, de regulă, în adolescența târzie (până în 20 de ani) și foarte rar după vârsta de 50 de ani. Trebuie menționat, însă, că și copiii și persoanele în vârstă pot suferi de această tulburare, dar într-un procent mai mic”, afirmă specialistul.

Cum se manifestă această tulburare? „Se caracterizează prin existența unor obsesii definite ca: gânduri/imagini/ care creează disconfort și compulsii-comportamente/ acțiuni sau ritualuri mentale menite să prevină sau să reducă disconfortul produs de obsesii”.

OBSESIILE

Ce sunt obsesiile acestea? De unde vin? Ce facem cu ele?

„Obsesiile sunt gânduri sau imagini repetitive, deranjante, pe care fiecare dintre noi le poate avea la un moment dat. Putem pleca dimineața de acasă, preocupați de ceva și, pe drum, să ne vină în minte gândul «Aoleu… am încuiat oare ușa apartamentului? », sau «Oare am tras firul fierului de călcat din priză? Mă grăbeam și nu îmi mai amintesc, dacă l-am uitat și ia foc casa?». Unii oameni pot depăși această dilemă, gândind că este stupid să se întrebe aceste lucruri, că mereu au încuiat ușa, au avut grijă să nu lase în priză aparatele electrocasnice și cu siguranță au făcut-o și acum”.

COMPULSIILE

„Compulsiile, pe de altă parte, sunt comportamente repetitive, pe care persoanele cu tulburare obsesiv compulsivă simt că trebuie să le efectueze pentru a reduce nivelul de disconfort resimțit sau pentru a preveni o întâmplare nefericită. Dacă persoana încearcă să oprească aceste comportamente, tensiunea și anxietatea cresc semnificativ și gândul obsesiv devine tot mai presant. Efectuarea comportamentului de «extincție» a obsesiei aduce o scădere a presiunii, persoana putându-și relua activitățile obișnuite. Persistă, însă, sentimentul de disconfort pentru că a trebuit să facă ceva ce nu îi aduce plăcere”, spune psihologul.


FOTO: Cristina Zaharia, psiholog



CELE MAI ÎNTÂLNITE OBSESII

Cele mai frecvente obsesii, care sunt întâlnite la cei afectați, sunt legate de :

● Teama de a contacta o boală, cum ar fi SIDA sau hepatita;

● Teama de a atinge otrăvuri, de exemplu pesticide;

● Teama de a vătăma sau ucide pe cineva, de obicei o persoană apropiată;

● Teama de a comite suicid;

● Teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu închiderea gazului;

● Teama de a efectua un comportament imoral.

CELE MAI ÎNTÂLNITE COMPULSII

Compulsiile, denumite și ritualuri, sunt adesea legate de:

● Spălarea sau curățarea excesivă;

● Verificarea;

● Repetarea unor acțiuni;

● Adunarea obiectelor;

● Aranjarea obiectelor într-o anumită ordine.

Sunt persoane care curăță zilnic un obiect sau biroul de la locul de muncă sau care nu se simt bine dacă obiectele nu stau într-o anumită ordine.

CAUZELE TULBURĂRII

Cauzele acestei tulburări nu sunt cunoscute cu exactitate, ne spune psihologul.

„Cercetătorii de la Clinica Mayo din Minnesota sugerează că ar putea exista mai multe cauze: de natură biologică, de mediu, ca urmare a insuficienței de serotonină sau a contactării unei infecții. Potrivit acestora, sindromul obsesiv-compulsiv poate fi cauzat de schimbările ce apar în activitatea chimică a organismului sau în funcționarea creierului. O altă explicație ar fi aceea potrivit căreia sindromul derivă din anumite obișnuințe comportamentale învățate odată cu trecerea timpului. Nivelul insuficient de serotonină, unul dintre mesagerii chimici ai creierului, poate contribui la apariția sindromului obsesiv-compulsiv. În urma examinării imaginilor creierului unei persoane care suferă de acest sindrom cu imaginile creierului unei persoane sănătoase s-a observat existența unor diferențe de activitate. Alte studii, ale căror rezultate nasc controverse, fac legătura între infectarea cu un tip de streptococ faringian în copilărie și dezvoltarea tulburărilor obsesiv-compulsive la maturitate. Greu de crezut!

Stresul cotidian și istoricul medical al familiei pot reprezenta factori de risc care ne predispun la astfel de tulburări anxioase. La gravide, mai pot apărea astfel de tulburări ca urmare a temerilor de a nu răni bebelușul.”

Cum se poate trata TOC?

Ce putem face cu aceste obsesii și comportamente care deranjează?

„Vestea bună este că această tulburare se tratează eficient prin psihoterapie cognitiv-comportamentală. Condiția esențială este aceea ca persoana suferindă să accepte faptul că se confruntă cu un tipar ieșit din comun”, ne mai spune psiholog Cristina Zaharia.

Te-ar putea interesa și: