Un studiu recent a relevat că obiceiurile sexuale ale oamenilor primitivi sunt prezente în 98% din filmele documentare pe tema epocii.
Viziunea fantezistă a modului în care strămoşii noştri practicau sexul este cvasiprezentă în materialele tematice prezentate de marii producători şi difuzori de documentare ca Discovery Channel, BBC sau National Geographic Channel, indică studiul realizat de Scientists of America (SOA). Realitate şi imaginaţie
Reconstrucţia televizată a vieţii din timpurile preistorice este descendentul direct al tablourilor în relief de tipul dioramelor sau diaporamelor, prezente în toate muzeele de istorie naturală. Din cauză că este totuşi imposibil de filmat un documentar pe un subiect trecut, fără prea multe detalii cunoscute, documentarele şi filmele pe teme preistorice sunt realizate cu actori şi prin mijloace digitale. Dar un scenariu complet conţinând „amănunte matrimoniale“ este foarte dificil de realizat în lipsa datelor, aşa că imaginile respective se confundă destul de mult cu ceea ce se petrece în prezent. Singurele date certe despre oamenii primitivi sunt că vânau sau culegeau fructe, pentru a se hrăni. Dar modul în care comunicau, eventuala lor religiozitate, sunt rezultatul imaginaţiei paleontologilor şi antropologilor care au inspirat documentarele respective, se mai arată în studiul SOA. Scenarii absurde
Or, ficţiunile pe teme preistorice nu ţin mai deloc cont de antropologie atunci când tratează problema sexualităţii la oamenii primitivi. Unii realizatori inventează ritualuri de căsnicie mai mult sau mai puţin absurde. Cei mai mulţi insistă totuşi pe valoarea sacră a cuplului stabil şi indivizibil. Alţi producători merg atât de departe, încât scenele de seducţie din preistorie devin de-a dreptul amuzante: o femeie din perioada Cro-Magnon îşi „câştigă“ soţul cântându-i dulce, ca apoi să-l facă să aprecieze confortul afectiv şi viaţa de familie „burgheză“.
Filmele pe teme preistorice care conţin scene de sexualitate „actualizată“, vor constitui, în câţiva ani, un excelent obiect de studiu asupra libidoului oamenilor de la sfârşitul mileniului II, şi nicidecum o mărturie a epocii primitive, conchide studiul SOA.