A apărut un almanah al lucrurilor haioase, inutile sau de negăsit.

În colecţia „Râsul lumii“ a Editurii Humanitas a apărut o carte rară, greu de clasificat şi capabilă să se joace de-a baba-oarba cu conven- ţiile: „Catalogul obiectelor de negăsit“ al artistului vizual Jacques Carelman. Între album de artă şi almanah umoristic, între manual pseudotehnic şi poezie pură, acest compendiu năucitor poate stârni atât zâmbete subţiri, cât şi hohote groase, pentru că are umor de toate culorile: absurd, sec, negru, melancolic sau sentimental.

O galerie halucinantă

În acest catalog straniu îşi dau întâlnire suprarealismul şi societatea de consum, banalitatea obiectelor de zi cu zi şi tirania lor. Maşina de pus punctul pe i, cada cu portieră, aparatul de închis conservele la loc, WC-ul panoramic, prezervativul dantelat, pieptenele pentru chelioşi, sticla pentru alcoolici în curs de dezintoxicare, paharul pentru câini cu botul lung, firul electric pentru tăiat untul, linguriţa-croissant, ceainicul pentru masochişti (cu toarta plasată chiar sub gură), cornetul igienic de îngheţată (cu capac), bicicleta de apartament cu iluzii, ochelarii de pescuit cu ştergătoare de parbriz, cârligul pentru pescari pacifişti, poşeta portpisică, pliciul de muşte caritabil (găurit pentru a da o şansă insectei) - toate aceste invenţii deconcertante, şi multe altele, alcătuiesc o galerie care testează deopotrivă limitele obiectelor şi ale fanteziei. Obiectele se întorc uneori împotriva lor, ca leagănul de perete, cu absurdul şi melancolia lui, sau cortul în stil gotic, adevărat decor de comedie.

Alteori devin arogante, autosuficiente, ca pânza pentru autoportret care îl reflectă ironic pe privitor; dezmint ierarhia însufleţit-neînsufleţit, ca maşina de spălat cu raton exploatat; fuzionează în metamorfoze consumeriste, ca mănuşa-pantof. Care este totuşi, dincolo de ludicul întreprinderii, scopul propriu-zis al întocmirii acestui compendiu? Probabil, testarea feluritelor prejudecăţi, de la cele mic-burgheze la cele ontologice, care vizează „rangul“ fiinţelor şi al obiectelor.

„Unii deturnează avioane, fonduri sau discuţii. În ce mă priveşte, prefer să deturnez obiectele comune de la rostul lor primar“, îşi explică Jacques Carelman tehnica de defamiliarizare.

Patafizica obiectelor banale

Toate aceste obiecte au nu doar o metafizică, ci şi o patafizică proprie, adică se autoparodiază atât de savuros încât îşi schimbă natura - termenul de „patafizică“ îi aparţine scriitorului Alfred Jarry şi desemnează „ştiinţa soluţiilor imaginare“, care guvernează excepţiile, accidentele şi universurile suprapuse.

Membru al Colegiului de Patafizică, Jacques Carelman aplică această viziune asupra obiectelor de uz comun, schimbând unghiul percepţiei şi încercând să găsească - chiar şi în cele de mult uitate, uni-funcţionale, de o crasă banalitate sau de uz intim - duhul insolitului, entuziasmul surprizei. Şi reuşeşte mai mult decât atât: fiecare obiect straniu din galeria sa luminează fulgurant sau convulsiv, delicat sau violent câte o nostalgie, dorinţă, nevoie şi chemare a privitorului.

După părerea autorului, Catalogul obiectelor de negăsit este indispensabil birocraţilor, bucătarilor proşti, celor care dau din coate, copiilor de ambele sexe, erotomanilor, îndră- gostiţilor, virginelor, manichiuriştilor, masochiştilor, matematicienilor, obsedaţ ilor sexual, profesorilor, structuraliştilor, tocilarilor, utopicilor, zidarilor, sfeclarilor etc. După părerea noastră, oricine va răsfoi catalogul îşi va revizui în timp util relaţia cu obiectele din jur, de la mouse la acele cu gămălie, şi asta pentru că a înţeles mesajul: umilinţa obiectelor e prefăcută şi, în absolut toate, zace în stare latentă câte-o obsesie a posesorului.