EVZ Special
REPORTAJ: Ocolul Pământului pentru 1.000 de lei/lună. De ce fac naveta 45.000 de profesori în România
PE DRUM. În trei ani, Dan Chihaia, care predă engleză în judeţul Iaşi, înconjură o dată Ecuatorul. Şi face naveta deja de 14 ani. Frigul, ploaia, vântul, nu-l pot opri. E slab profesional? Îi place să muncească pe nimica toată? Sau pur şi simplu cineva trebuie să o facă şi pe asta? Citiţi o poveste sensibilă despre cea mai disciplinată armată din România.
Pe un ger de crapă pietrele, aproximativ 1.400 de ieşeni ies zilnic din casă pentru a parcurge distanţe care se măsoară în zeci şi chiar sute de kilometri. La capătul drumului, de multe ori în clădiri dărăpănate prin care suflă crivăţul, îi aşteaptă câteva zeci de copii dispuşi să înveţe carte. Pentru a-şi practica meseria, profesorii navetişti se trezesc în general la ora 6 şi ajung acasă pe înserate. Dan Chihaia este profesor de engleză şi, de 14 ani, bate zilnic drumul până la Probota pentru a-i învăţa pe copii limba lui Shakespehare. Programul lui Dan Chihaia începe cu identificarea mijlocului de transport care să-l ducă la Probota. "Contează mult cu ce mergi, cu autoturismul faci o jumătate de oră, iar cu autobuzul te apropii de o oră pierdută pe drum. Dacă alegi autobuzul, la ora 7 trebuie să fii în autogară", explică profesorul. Cunosc judeţul mai bine ca oricine Navetiştii din învăţământul ieşean au ajuns experţi în geografia judeţului. Ştiu toate cătunele în care se află vreo şcoală, precum şi modul în care acestea sunt legate de civilizaţia urbană. "Când alegi postul, trebuie să cunoşti bine judeţul. O cunoştinţă se bucura că a prins post la Butea, dar a renunţat la catedră când a aflat că asta e mai aproape de Roman decât de Iaşi. E dificil şi la Ţibana, Ţibăneşti sau Tansa, iar la Coarnele Caprei şi Focuri efectiv nu se poate face naveta pentru că este foarte departe, iar accesul se face pe un drum neasfaltat", afirmă el. Cei care au cele mai multe probleme din cauza necunoaşterii judeţului sunt debutanţii, adică tinerii absolvenţi de facultate care sunt dispuşi să lucreze oriunde pe bani puţini. "Mulţi dintre ei nu sunt din Iaşi, stau aici cu chirie în speranţa că vor reuşi să se stabilească definitiv".
Naveta costă un sfert de salariu Aproape jumătate dintre profesorii navetişti suportă din propriul buzunar costurile de transport, pentru că primăriile locale susţin că nu au bani pentru deconturi. Nici acest lucru nu ar constitui o problemă în sine, dar costul navetei ajunge, în multe cazuri, la un sfert din salariu şi chiar mai mult. Dan Chihaia a renunţat să facă naveta la Probota cu autobuzul din cauza preţurilor. Preferă să să grupeze câte 4-5 cadre didactice şi să meargă cu maşina unuia dintre ei. "Mergeam cu un autobuz Iaşi – Săveni, unde erau un fel de abonamente. Le-au scos şi pe acestea şi acum plătim preţ întreg. Costă 12 lei pe zi naveta, iar la Perieni şi Bălteni, celelalte şcoli din comună, drumul ajunge la 14 lei zilnic". Un calcul scurt arată că, la 20 de zile lucrate, un profesor din Probota plăteşte pe navetă între 250 şi 300 lei. După diminuările salariale din învăţământ, un debutant primeşte o leafă de circa 800 lei, iar un profesor cu experienţă depăşeşte rar 1.000 lei.
Prima oră e sacrificată Pe timp de iarnă, prima oră de şcoală este, în general, sacrificată. Motivul este dat tocmai de condiţiile de transport şi, atât elevii, cât şi profesorii, ajung îngheţaţi în clase. "Când am ajuns joi la şcoală, erau -27 de grade. Centrala termică nu face faţă şi ne încălzim la sobe. Ce ore poţi să faci cu copii care vin de la 5 kilometri pe jos prin frigul ăsta şi ajung îngheţaţi? I-am grupat întâi în jurul sobei şi abia după ce s-au încălzit am putut discuta. Noi facem eforturi, dar e greu să dai randament în astfel de condiţii", povesteşte Dan Chihaia. Din cauza frigului, profesorii arată mai mult a schiori decât a cadre didactice cu prestanţă. "Uniforma" de navetă este formată din bocanci, blugi, o geacă cât mai groasă şi o căciulă trasă adânc pe ochi. "La bărbaţi nu se prea uită nimeni, dar copiii sunt foarte atenţi la cum se îmbracă profesoarele", spune profesorul.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu ştii în ce maşină urci Naveta făcută zilnic e plină de evenimente, unele dintre ele plăcute, iar altele te fac să nu-îţi doreşti să mai mergi la serviciu a doua zi. În puţine cazuri programul firmelor de transport în comun coincide cu cel al şcolilor. Dacă ajungi în staţie chiar şi 5 minute mai târziu, eşti nevoit să faci autostopul. "Nu ştii cu cine urci în maşină, asta e marea problemă. După o jumătate de oră sau chiar o oră de stat în frig, nu-ţi permiţi să alegi. Mi s-a întâmplat să urc într-o maşină de ocazie şi să-mi dau seama că şoferul e beat abia când era să ne răstoarne într-o curbă", povesteşte Dan Chihaia. Problema navetiştilor din zonele cu trafic intens e minoră în comparaţie cu aceea a profesorilor care au de mers 4-5 kilometri până la şosea. Au existat situaţii în care seara, pe timp de iarnă, navetiştii au stat şi câte 2-3 ore pe acostament pentru că nu a oprit niciun şofer care să-i aducă spre Iaşi. Petrec pe drum cât la catedră Percepţia publică asupra cadrelor didactice indică o persoană care predă 4 ore pe zi şi are 3 luni de vacanţă pe timpul verii. Este posibil să fie adevărat şi acest lucru, dar navetiştii susţin că nu au timp nici să se joace cu propriii copii. "Să ne gândim că faci două ore doar pe drum, la care se adaugă timpul pierdut prin staţii de autobuz sau la autostop, plus drumul din autogară spre casă. Adunat, ar fi 3-4 ore, care se adaugă la orele de predare. Acest lucru înseamnă 7-8 ore pe zi, dar asta nu este totul. Activitatea nu se încheie aici", punctează profesorul Chihaia. Ajunse acasă, cadrele didactice au de corectat sau de conceput teste, de făcut planuri de lecţii şi de pregătit orele pentru a doua zi, ceea ce înseamnă încă 2-3 ore. "E jenant ca un copil să pună o întrebare şi să nu poţi răspunde". Aşadar, potrivit spuselor lor, profesorii navetişti ajung să lucreze peste 10 ore zilnic pentru un salariu puţin peste minimum pe economie.
Reumatismul atacă după 35 de ani
Naveta zilnică, indiferent de anotimp, ajunge să şubrezească sănătatea cadrelor didactice şi să le determine în multe cazuri să renunţe. Bolile dobândite din cauza alternanţelor termice, a umezelii sau a gerului sunt deja banale în rândul navetiştilor.
"Cunoşteam o profesoară care făcea naveta la Paşcani. Imediat după ce a împlinit 30 de ani a căpătat un reumatism puternic. Din câte ştiu eu, bărbaţii rezistă ceva mai mult timp, dar femeile se îmbolnăvesc pe la 35-40 de ani", conchide profesorul Chihaia. O soluţie pentru a evita chinul navetiştilor, dar şi al elevilor care au mereu în faţă profesori obosiţi, ar fi construirea de locuinţe de serviciu. A existat chiar un proiect guvernamental în acest sens, dar a fost abandonat din lipsă de fonduri.
COŞNIŢA NAVETISTULUI
Le rămân bani de-un kil de carne
La sfârşit de lună, dacă locuieşte în chirie, unui navetist îi rămân din salariu bani cât să-şi cumpere un kilogram de carne. Şi asta se întâmplă doar în cazul fericit în care profesorul are vechime şi câştigă un salariu de 1.000 de lei.
- Chirie şi întreţinere: 150 euro, adică 630 lei
- Transport navetă: 12 lei zi x 20 zile, adică 240 lei
- Materiale xeroxate şi cărţi - 100 lei
- TOTAL cheltuieli - 970 lei
- TOTAL venituri - 1.000 lei
"Cele mai "grele" navete sunt la Ţibana, Ţibăneşti şi Mironeasa. Sunt profesori care pleacă de acasă la ora 6 şi ajung înapoi pe la 16-17. Nu există navetist care să lucreze mai puţin de 8 ore, iar mare parte din acest timp este petrecut pe drumuri." Laviniu Lăcustă, lider USLIP
TOT TIMPUL ÎN MIŞCARE În trei ani face ocolul Pământului Din cele 10 luni de activitate de-a lungul unui an, un navetist din învăţământ petrece aproape o lună doar pe drumuri. În medie, în fiecare lună sunt 20 de zile lucrătoare, ceea ce înseamnă în total 200 de zile de navetă. Timpul petrecut zilnic doar pe drumul spre şcoală şi apoi spre casă este estimat la 3 ore, adică un profesor navetist petrece 600 de ore doar în mijloace de transport. Cele 600 de ore înseamnă de fapt 25 de zile pierdute de dascăl din cauza distanţei faţă de locul de muncă. În cele 10 luni de activitate, un profesor navetist îşi cheltuie două salarii şi jumătate doar pe transport. La o distanţă de 30 de kilometri de Iaşi, transportul zilnic costă 12 lei. Cele 200 de zile de navetă îi scot din buzunar 2.400 lei. Dacă ne raportăm la o distanţă medie de 30 de kilometri faţă de şcoală, aşa cum este cazul profesorului Dan Chihaia, în cele 200 de zile de navetă profesorul parcurge 12.000 de kilometri. Distanţa este comparabilă cu cea între Iaşi şi Buenos Aires, capitala Argentinei. În trei ani şi jumătate, este parcursă cât lungimea ecuatorului, adică s-ar putea face ocolul pământului. CITIȚI ȘI:
- Peste 700 de şcoli, închise. Profesorii navetişti nu au ajuns azi la şcoală
- Profesorii, la numărat copii din casă în casă
Recomandările noastre
