Oamenii care caută trecutul sub autostradă

Oamenii care caută trecutul sub autostradă

Arătaţi cu degetul de câte ori se opreşte şantierul, arheologii dau replica: "Amatorism, lipsă de educaţie". Dacă îi întrebi de salariu, îţi spun că un debutant câştigă 580 lei pe lună.

La ora 7.00, în faţa unei barăci de pe şantierul Autostrăzii Bucureşti - Ploieşti, în dreptul comunei Ştefăneşti, Sorin Oanţă-Marghitu strigă adunarea. "Să trăiţi, domn inginer", îl salută vreo 15 muncitori în cor.

Fiecare pune mâna pe câte o lopată, un hârleţ sau o săpăligă. Cu Sorin mai sunt încă patru colegi: Alice, Irina, Alex şi Edy. "Şi noi, tot ingineri", spune zâmbind Irina.

"Ăia care nu lasă să se contruiască drumuri în ţară"

Pe un hău, între un pod şi un început de drum, se împrăştie toţi, care la nişte gropi, alţii în jurul unor pereţi de pământ, ca nişte fortăreţe de zăpadă făcute de copii. Imediat începe muzica. Dintr-o găleată cântă Puya. "Acuşi vin ştirile", spune un muncitor, aşezând cu grijă aparatul de radio pe mijlocul găleţii, pentru o acustică mai bună.

Muncitorii stropesc cu nişte pompiţe. Echipa de ingineri dă tonul la muncă, toată lumea se apucă de bărbierit cu grijă pământul. Păi, aşa se lucrează la Autostradă? Dar nici nu te surprinde prea tare, că umblă vorba cum că ar fi unii care ţin în loc lucrările cu pensonaşe, bidinele şi un fel de mistrii în miniatură, cărora le spun truele.

"Da, dom’le, noi suntem ăia care nu lasă să se contruiască drumuri în România! De parcă nouă nu ne place să călătorim cu maşina, mergem doar la pas", înţeapă Sorin, arheolog de la începutul anilor ’90.

Cimitir medieval în drum

Pe locul unde va trece autostrada spre Ploieşti, până la Braşov, la situl "Creţuleasca" se sapă în pământ după istorie din 2009. "Câtă pierdere de timp!", ar spune unii.

"Amatorism şi lipsă de educaţie", le răspund arheologii care înşiră o listă lungă de descoperiri: o aşezare medievală, o necropolă cu peste 250 de morminte, cuptoare, ceramică smălţuită, gropi neolitice pline de cioburi, oase şi figurine.

"Oferim o imagine în prezent despre trecut. Suntem ca medicii - distrugem totul ca să refacem. Ei prin operaţii, noi prin cuvinte", spune Sorin. După munca de teren, se lucrează cel puţin un an de zile la prelucrarea datelor şi se analizează exact despre ce fel de descoperiri e vorba.

De altfel, în lumea arheologiei există două tipuri de şantiere: cele sistematice, la care se poate bibili cu pensonul şi câte 100 de ani şi cele preventive, de salvare, unde arheologul se face frate cu inginerul de drumuri şi poduri sau constructorul.

Viaţa de dincolo de siturile arheologice

De când dă colţul ierbii şi până apare primul fulg de nea, arheologii lucrează cot la cot cu cei de pe şantierele autostrăzilor. "Singura diferenţă între noi e de salariu", spune râzând Irina care s-a îndrăgostit de arheologie în urmă cu vreo 17 ani, când era încă la liceu.

Când îi întrebi de bani, arheologii se fac că nu aud bine şi vorbesc despre pasiune. Unul debutant, chiar dacă are doctorat, câştigă mai puţin de 600 de lei pe lună. Când e gata şantierul, cel puţin pentru câteva luni, echipa se mută pe altul, oriunde în ţară. Se aude că Sorin şi echipa ar urma să plece în delegaţie la Deva.

"Am negociat cu fetiţa mea să mergem la mare când îmi iau concediu, apoi rămâne cu mamaia", explică bucureşteanca Irina Ene, specialistă în arheologie medievală, cum încearcă să împace situl cu viaţa personală. Şi a cam strâmbat din nas când a văzut că fiica ei cam are talent la descoperit diverse lucruri pierdute prin casă.

Străinii dau cu truela la noi

Siturile arheologice din România au devenit atractive şi pentru specialiştii străini. Sunt arheologi francezi la Hârşova, o echipă de englezi e la un sit din Teleorman, iar nemţii au preferat Banatul şi o zonă din Giurgiu.

"Asta se întâmplă pentru că în timpul comunismului la noi a fost totul închis, în timp ce în celelalte ţări din jurul nostru, precum Ungaria sau Bulgaria, mai erau lucrări în colaborare cu specialiştii din ţările dezvoltate. Şi sunt multe zone de explorat", explică Sorin.

Gurile rele spun că sunt un fel de "duşmani" ai autostrăzilor şi că îşi fac munca destul de greu. Ei însă îi contrazic ferm. În plus, cred că are nevoie şi cercetarea arheologică de un drum al ei.

Cele mai importante lucrări arheologice pe tronsoane de autostrăzi în construcţie

Deva - Orăştie

Gelmar, Siteş, Pricaz, Turdaş, Uroi, Simeria Veche

Descoperiri: artefacte, morminte din perioada evului mediu

Arad – Timişoara

Pişchia Descoperiri: Necropole, morminte de incineraţie, vase funerare şi căniţe de ofrandă, obiecte de argint şi bronz, cuţite, mărgele de sticlă şi chihlimbar.

Bucureşti – Ploieşti

Creţuleasca

Descoperiri: Necropole, Monede medievale, cuptoare, complex de locuire din perioada medievală timpurie

Cernavodă – Medgidia

Valu lui Traian

Descoperiri: Aşezare din timpul romanilor (obiecte, oseminte, vase de lut)

Ne puteți urmări și pe Google News