”Este o diferenţă uriaşă între serviciile obişnuite de securitate şi securitatea cibernetică. Inteligenţa cibernetică este aici, o controlăm. Este oferită de IBM, de Cisco, o primim de la RSA, de la multe alte companii, pentru că este parte din reţeaua noastră, este la pachet din partea furnizorilor de internet şi putem să ne asigurăm că avem un internet curat iar cei care lucrează în aceste companii pot şti exact ce se întâmplă.

Microsoft ştie exact ce se întâmplă în computerul tău, pentru că de la ei primeşti licenţa. Şi dacă ai un antivirus, compania care îl produce şi ar trebui să lucrezi cu o companie pe care te poţi baza, ştie exact ce se întâmplă în computerul tău. Deci aceste informaţii nu sunt precum cele clasice, de genul să cerem celor de la Mossad să ne dea această informaţie. Nu ai nevoie de ea.

Îmi pare rău, ai nevoie de ea, dar doar într-o măsură foarte mică. Nu ai nevoie de ea pentru cea mai mare parte a treburilor. Iar acest lucru ne aduce la întrebarea: care este rolul guvernelor. Cât este dispus să plătească un guvern pentru o sursă deschisă de informaţii, inginerie socială etc, lucruri care există în piaţă, nu trebuie să le dezvolţi”, a declarat Rami Efrati, fost șef al BirouluiNaţional de Cyber Security din Israel, într-un interviu pentru emisiunea Pașaport Diplomatic de la Digi24.

Conform statisticilor, arată Efrati, în Statele Unite, aproape jumătate dintre afacerile private au fost atacate cibernetic măcar o dată: ”Cei care fac astfel de acţiuni lucrează însă şi la nivele mai înalte de securitate. La nivel mondial sunt organizaţii sau chiar state care, motivate de raţiuni politice sau de spionaj, încep să perturbe activitatea altor instituţii sau altor ţări”.

În trecut, războiul psihologic se făcea prin intermediul radioului, al televizorului. Dar acum poţi transmite multe ştiri false, multe informaţii pe Facebook, la care se uită milioane de oameni şi cred că acest tip de activitate a fost făcută în acest caz, mai arată specialistul. ”Dar asta poate fi făcută oriunde, nu doar în SUA. Întrebarea este cum putem să o eliminăm sau să o reducem la minimum.

Pot să vă spun din experienţa mea că nu este simplu. Cred că dacă oamenii sunt suficient de precauţi şi înţeleg că de câte ori ating butonul ENTER, înainte de a face acest lucru trebuie să se gândească de două ori şi să ţină la curent persoanele relevante, precum echipele CSIRT (echipe de răspuns la incidente cibernetice), că au anumite suspiciuni. Asta poate fi de ajutor. Se poate elimina total? Cred că răspunsul este nu.

Un reportaj recent făcut de CNN în Macedonia arăta cum localnicii dintr-un mic oraş balcanic produc pe bandă rulantă ştiri false şi reuşesc astfel să influenţeze percepţia publicului asupra anumitor subiecte. Twitter a descoperit că enorm de multe mesaje pe care reţeaua le promovează în fiecare zi sunt de fapt trimise de softuri automatizate, nu de persoane. Iar exemplele sunt mult mai numeroase”, a mai spus  Rami Efrati.

 

 

Te-ar putea interesa și: