Hassas Hassan, un analist sirian, a făcut o radiografie a acţiunilor pe care le întreprinde Statul Islamic în Irak şi Siria, de când a fost înfiinţat şi până în prezent.

Deir Ezzor este una din provinciile din Siria controlate de jidahiştii Statului Islamic. Acolo, Hassan Hassan l-a întâlnit pe Abu al-Mutasim, un tânăr sirian în vârstă de 18 ani, dintr-un oraş situat la periferia provinciei. al-Mutasim este unul dintre cei care s-a alăturat rebeliunii împotriva preşedintelui Bashar al-Assad, la începutul anului 2012, luptând iniţial pentru Armata Siriană Liberă, înainte de a se alătura mişcării Ahrar al-Sham (o coaliţie a islamiştilor şi salahiştilor). Vara trecută, s-a alăturat Statului Islamic. Întrebat ce ar face dacă s-ar întâlni în luptă cu tatăl său, membru al Jabhat al-Nusra, o grupare afiliată al-Qaida, care luptă împotriva Statului Islamic, al-Mutasim a răspuns scurt: "Îl voi omorî".

Cum a luat naştere Statul Islamic

De la această poveste a pornit analistul Hassan Hassan, pentru a explica pentru The Guardian ascensiunea Statului Islamic, în Irak şi Siria.

ISIS a luat naştere dintr-o grupare fondată de Abu Musab al-Zarqawi, un militant iordanian care a pus bazele al-Qaida în Irak, după anul 2012. Gruparea a devenit Statul Islamic în Irak în anul 2006, după ce liderul său a fost ucis în urma unui raid al americanilor. Gruparea şi-a pierdut din forţă în anul 2007, după ce forţele din Statele Unite s-au unit cu cele ale suniţilor din Irak, pentru a lupta împotriva grupării.

SI a renăscut datorită conflictului din Siria, care a oferit sprijin unuia dintre membrii săi, Abu Mohammed al-Jaulani, pentru a forma gruparea în Siria, după revoltele din anul 2011. În aprilie 2013, actualul lider, Abu Bakr al-Baghdadi a anunţat că SI se va uni cu Jabhat al-Nusra sub denumirea Statul Islamic în Irak şi Siria. Uniunea a fost însă respinsă de Jabhat al-Nusra, însă o parte din membrii ei au fugit spre ISIS. Din acel moment, ISIS se află în conflict cu rebelii din Siria. În data de 29 iunie, în prima zi a Ramadamului, ISIS a anunţat că al-Baghdadi a fost "ales" de Consiliul Shura în funcţia de calif al tuturor musulmanilor şi şi-a schimbat denumirea în Statul Islamic.

Luptele pentru cucerirea teritoriilor

Statul Islamic a impus provinciilor din Irak şi Siria pe care le controlează o strategie atât de extremă, încât al-Qaida a decis să se dezică în mod oficial de grupare, în luna februarie. Primul val de cuceriri al jidahişitlor a avut loc în provinciile Nineve şi Salaheddin, în luna iunie.

De atunci, jidahiştii au câştigat nu numai arme şi muniţie, pe care le-au capturat din provcinciile cucerite, însă şi de o reputaţie plină de spaimă şi încredere pentru a asalta alte regiuni siriene. Din punct de vedere militar, SI a prosperat de pe urma lipsei de unitate a rebelilor sirieni şi a celor care îi spirjină, este de părere Hassan Hassan. La început, deşi gruparea avea un număr mic de mebri, a reuşit să pună bazele unui regim de teroare în mai multe regiuni din Siria, care implica confiscarea armelor şi impunerea idelogiei populaţiei locale. Din acest motiv, la sfârşitul anului trecut, grupările rebele au declarat război SI. Aproape 7000 de rebeli şi-au pierdut viaţa în conflictul cu SI, iar principala coaliţie rebelă a început să se dezintegreze.

Cei doi factori ai ascensiunii ISIS

Hassan consideră că "fenomentul ISIS" va deveni o ameninţare ideologică pe termen lung, chiar dacă nu are forţă militară. Acesta pune ascunsiunea SI în primul rând în contextul alienării practicate de suniţi în special în regiunile din Liban spre.â Yemen şi din Egipt spre Iran. Suniţii din aceste regiuni se poartă ca o minoritate: paranoici, nesiguri şi sub asediu, spre deosebire de ştiiţi, care sunt mai decivisivi, mai încrezători, mai organizaţi, mai vocali şi mai activi. Suniţii, de cealaltă parte, se simt fără apărare, iar ideea de luptă reprezintă singurul mod de a-şi câltuga drepturile, o idee care devinde din ce în ce mai atractivă.

Al doilea context pe care îl invocă Hassan îl reprezintă zdruncinarea salafismului tradiţional, ideologia neglijată a suniţilor. Acest lucru s-a produs începând cu primpvara Arabă, când salafiţii au devenit foarte politizaţi. Din punct de vedere religios, salafiţii au puncte de vedere extreme, însă au tendinţa de a deţine poziţii politice pragmatice, explică Hassan. Jidahiştii, puternic influenţaţi de ideaile salafiste, însă în mod egal infleunţaţi de Islamul politic, au început să polarizeze cu peisajul salafit şi să erodeze salafismul tradiţional.

"ISIS nu reprezintă o boală. Este un simptom al unui al unui vid politic, al unui sentiment de respingere printre suniţi şi a unei zdruncinări ideologice în cadrul salafismului. Este important să accentuăm, însă, că acestea reprezintă motive de optimism. În timp ce forţa ISIS nu ar trebui subestimată, ascensiunea sa a atras o dezbatere unică în regiune", explică Hassan, care invocă rapoartele din presa arabă, legate de natura grupului şi sursa ideologiei sale.

"O astfel de dezbatere ar putea conduce la o schimbare pozitivă, însă ce se întâmplă cu oameni ca Abu al-Mutasim şi victimele sale? Factorii care conduc la ascensiunea ISIS sunt în continuare neexplicaţi, în timp ce gruparea nu a atins nici măcar jumătate din potenţialul său", conchide Hassan.