Iubirea dintre regina Elisabeta a II-a și prințul Philip este desprinsă din povești. S-a îndrăgostit de el când avea doar 13 ani. Au înfruntat refuzul inițial al Coroanei, care nu agrea ideea unei căsnicii.
Regina Elisabeta a II-a s-a îndrăgostit de prințul Philip când era doar o adolescentă. Ulterior a făcut tot posibilul să fie împreună.
Suverana s-a îndrăgostit de el la 13 ani. S-au logodit în secret
S-au logodit în secret și s-au căsătorit din dragoste. Au format un cuplu mai bine de 7 decenii. Prințul Philip, care a murit pe 9 aprilie, la vârsta de 99 de ani, și regina (94 ani) adorau să poarte conversații lungi și să se facă unul pe altul să râdă. „Fac o echipă grozavă împreună. Este o persoană care poate fi sincer cu ea și cu care poate să râdă”, declara Robert Hardman, biograful regal oficial și autorul cărții „Our Queen at Ninety”.
Tinerii s-au logodit în secret și s-au căsătorit din dragoste, ceea ce nu era permis chiar mereu într-o familie regală, nici măcar în secolul al XX-lea. Au reușit însă să convingă poporul și Casa regală că dragostea lor este autentică.
Prințul Philip s-a născut în insula Corfu. A fost cel mai mic copil al Prințului Andrei al Greciei
Philip s-a născut la vila Mon Repos din insula grecească Corfu la 10 iunie 1921 ca singurul fiu, al cincilea și cel mai mic copil al Prințului Andrei al Greciei și Danemarcei și a soției acestuia, Prințesa Alice de Battenberg A primit, de asemenea, titlu de prinț al Greciei și Danemarcei.
Elisabeta avea doar 13 ani când l-a cunoscut pe Philip, care avea 18 ani și era cadet în Marina regală, cu niște „ochi albaștri sclipitori”, după cum povestește suverana. Din momentul acela, cei doi s-au îndrăgostit definitiv. Însă a început războiul și Philip a plecat pe front, dar cei doi au păstrat legătura prin scrisori. Au decis să se logodească în secret, întrucât familia ei nu-l privea cu ochi bun pe prinț pentru că nu avea o situație financiară de invidiat și nici nu deținea vreun regat. În cele din urmă, Elisabeta și-a convins familia să-i lase să se căsătorească.
Elisabeta și Philip erau verișori de gradul 3 prin regina Victoria și verișori de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei. În vara anului 1946, Philip a cerut regelui mâna Elisabetei. Regele a admis cererea lui, însă orice angajament oficial a fost amânat până când Elisabeta urma să împlinească 21 de ani, în aprile următor. Între timp Filip a renunțat la titlurile sale grecești și daneze și a adoptat numele de familie al mamei sale britanice, devenind Locotenent Philip Mountbatten. Mai mult, el s-a convertit de la ortodoxie la anglicanism. Regele George al VI-lea i-a acordat titlul de Alteță Regală. În dimineața nunții Philip a primit titlurile: Duce de Edinburgh, Conte de Merioneth și Baron Greenwich. Ulterior a fost numit prinț al Regatului Unit.
S-au căsătorit pe 20 noiembrie 1947. Căsnicia lor de vis a durat 73 de ani
S-au căsătorit printr-o ceremonie fastuoasă la Westminster Abbey pe 20 noiembrie 1947, înregistrată și difuzată de radio BBC la 200 milioane de oameni din întreaga lume. Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au stabilit reședința la Casa Clarence. Acolo s-au născut primii lor doi copii din cei 4: Prințul Charles în 1948 și Prințesa Ana în 1950.
Philip a dorit să-și continue cariera navală, deși era conștient că rolul viitor al soției sale ca regină va eclipsa ambițiile sale. După luna de miere, a revenit în marină, la început la un birou al Amiralității și mai târziu ca membru al unei echipe de cursuri la colegiul Naval Staff din Greenwich. Din 1949 a staționat în Malta și a devenit prim locotenent pe distrugătorul HMS Chequers. În iulie 1950 a fost promovat locotenent comandant și a primit comanda fregatei HMS Magpie. În 1952 a fost promovat comandant, însă activitatea lui navală a luat sfârșit în iulie 1951.
Au avut și obstacole în căsnicie, însă dragostea a triumfat
În vara lui 1951, Elisabeta și Philip au pornit într-un turneu oficial în Canada și Statele Unite. Turneul urma să fie continuat în Australia și Noua Zeelandă, însă a fost anulat din cauza agravării stării de sănătate a regelui George al VI-lea. Acesta s-a stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină.
Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham. Odată cu urcarea pe tron a Elisabetei, potrivit tradiției, casa regală ar fi urmat să ia numele soțului ei, devenind Casa de Mountbatten. Cu toate acestea, regina Mary și primul ministru Winston Churchill s-au opus, iar casa regală și-a păstrat numele de Casa de Windsor, spre nemulțumirea ducelui, care s-a plâns că este „singurul om din țară care nu are voie să dea numele propriilor săi copii.”
În 1960, la câțiva ani după moartea reginei Mary și demisia lui Churchill, regina Elisabeta a acceptat ca urmașii ei și ai lui Filip pe linie masculină, care nu poartă titluri regale, să aibă numele de familie Mountbatten-Windsor. Ca în orice mariaj, și ei au avut conflicte de-a lungul aniilor și au avut de înfruntat multe obstacole, însă iubirea lor a fost atât de puternică încât au reușit să treacă împreună peste toate. Exact ca în basme.
Sursa: Libertateapentrufemei