Nava USS Indianapolis este una dintre cele mai faimoase nave ale Marinei Statelor Unite. A fost un crucișător greu din clasa Portland, lansat la apă în 1931. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a jucat un rol activ în mai multe campanii importante, inclusiv în Bătălia de la Saipan și în bombardamentele premergătoare invaziei din Iwo Jima. Din păcate, o tragedie i-a marcat sfârșitul. Povestea sa este una plină de eroism, dar și de suferință și controverse.
Nava USS Indianapolis încheie cu succes ultima misiune, dar nu mai ajunge acasă
La sfârșitul lunii iulie 1945, nava USS Indianapolis a fost însărcinată cu o misiune strict secretă, esențială pentru sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a fost responsabilă de transportul componentelor esențiale și a uraniului îmbogățit pentru prima bombă atomică, „Little Boy”. Această bombă atomică urma să fie aruncată asupra Hiroshimei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes, materialele fiind livrate pe insula Tinian pe 26 iulie 1945.
Misiunea a fost îndeplinită cu succes, așa că nava a plecat înapoi spre Filipine. Pe 30 iulie 1945 a fost torpilată și scufundată de un submarin japonez în Marea Filipinelor. Nava USS Indianapolis, cu 1.196 de oameni la bord, a fost atacată de submarinul japonez I-58, aflat sub comanda lui Mochitsura Hashimoto. Scufundarea sa a fost una rapidă, în doar 12 minute, iar 300 de oameni mor în momentul atacului. În zilele următoare, supraviețuitorii au plutit în apele pline de rechini, fără bărci de salvare suficiente, fără hrană și cu apă potabilă foarte limitată.
Condițiile extreme au dus la deshidratare, insolație și halucinații. În următoarele patru zile, 600 de persoane își pierd viața din cauza hipotermiei, a deshidratării și a atacurilor de rechini. Nava nu fusese raportată ca dispărută, iar salvarea a venit din întâmplare, când un avion de patrulă a observat oamenii în apă. Când ajutoarele au sosit în cele din urmă, doar 316 dintre ei mai erau în viață.
Imagine din filmul dedicat tragediei navei USS Indianapolis. Sursa foto: New York Time
Căpitanul navei, acuzat de uciderea celor 880 de persoane
La scurt timp după salvarea supraviețuitorilor a început și o anchetă. Detaliile despre acest caz au fost făcute publice după încheierea procesului. Nava USS Indianapolis se afla sub conducerea căpitanului Charles B. McVay III, care a fost dus în fața curții marțiale în noiembrie 1945. McVay a fost acuzat că nu a ordonat ca nava să navigheze în zigzag, o tactică defensivă menită să evite torpilele. Mulți dintre supraviețuitori și comandantul submarinului japonez care a atacat nava au declarat că această manevră nu ar fi schimbat soarta navei. Cu toate acestea, McVay a fost găsit vinovat.
Decizia curții marțiale a stârnit multe controverse. În timpul procesului au fost prezentate dovezi că nava a fost pusă în pericol de comandamentul Marinei. Aceștia ar fi trimis echipajul pe un traseu despre care se știe că este periculos. În plus, comandamentul ar fi lăsat la latitudinea căpitanului dacă folosește sau nu metoda de navigare în zigzag. Există și dovezi care implică serviciile secrete. Acestea ar fi știut că pe traseul navei Indianapolis se află două submarine japoneze, printre care și I-58. Această informație era una clasată în momentul procesului, așa că nu a putut fi folosită pentru apărarea lui McVay.
Căpitanul McVay a trăit ani de zile sub povara acestei vinovății. De-a lungul anilor a primit scrisori de la familiile celor care au murit în tragedie, multe dintre ele acuzându-l de moartea celor dragi. Aceste acuzații, combinate cu propria sa vinovăție și stigmatul condamnării, au avut un impact profund asupra stării sale emoționale. Pe 6 noiembrie 1968, la vârsta de 70 de ani, Charles B. McVay III s-a sinucis pe veranda casei sale din Litchfield. Într-un gest care simboliza durerea sa continuă, McVay avea în mână un cățel de jucărie. Jucăria a fost un cadou de Crăciun primit de la unul dintre marinarii care și-au pierdut viața pe nava USS Indianapolis. Decenii mai târziu, în anul 2000, căpitanul a fost exonerat post-mortem de orice responsabilitate pentru scufundarea navei, potrivit Wikipedia.
Căpitanul Charles B. McVay III. Sursa foto: Wikipedia
Teorii conspirative despre nava USS Indianapolis
Scufundarea navei Indianapolis nu a fost lipsită de controverse și speculații. Una dintre cele mai populare teorii susține că nava ar fi fost trimisă într-o misiune de sinucidere. Scopul era de a păstra secretul cu privire la transportul materialelor nucleare. Conform acestei teorii, autoritățile militare ar fi știut de pericolul submarinelor japoneze, însă nu au avertizat echipajul. Nava nu a avut escortă și a fost scufundată la scurt timp după ce a încheiat misiunea secretă.
Un alt detaliu care alimentează teoriile conspirative este întârzierea în raportarea dispariției ambarcațiunii. Nava USS Indianapolis nu a ajuns la timp de destinație. Cu toate acestea, întârzierea nu a stârnit îngrijorări. Unii cred că această întârziere nu a fost accidentală, ci o încercare deliberată de a ascunde o greșeală sau de a proteja informații sensibile. O altă teorie conspirativă este legată de procesul căpitanului McVay. El a fost sacrificat pentru a proteja alți lideri militari sau pentru a ascunde unele greșeli sistemice. Mulți susțin că procesul lui McVay a fost o înscenare pentru a distrage atenția de la eșecurile structurale ale Marinei și pentru a liniști opinia publică.
USS Indianapolis rămâne una dintre cele mai tragice povești din istoria militară a Statelor Unite. Suferința echipajului și controversele care au urmat au lăsat o amprentă de neșters asupra memoriei colective. Astăzi, nava este considerată un simbol al sacrificiului și curajului. În 2017, epava a fost descoperită pe fundul oceanului, la o adâncime de peste 5.500 de metri, potrivit nps.gov.