O legendă a fotbalului și familia sa au fost victimele unei tentative de răpire

O legendă a fotbalului și familia sa au fost victimele unei tentative de răpire

Johan Cruyff a reușit să scape dintr-o tentativă de răpire, în 1977, iar experiența l-a determinat să ia o decizie radicală.

Una dintre marile echipe din istoria fotbalului este considerată naționala Olandei din anii ‘70. Despre selecționata batavă s-a spus că a fost cea mai mare formație care n-a câștigat Campionatul Mondial. Și olandezii au avut două finale disputate consecutiv, în 1974 și 1978. Prima dată, antrenați de Rinus Michels, au pierdut cu R.F.G, la Munchen, scor 1-2.

Patru ani mai târziu au cedat în fața Argentinei, la Buenos Aires, scor 1-3. Erau ani revoluționari, marcați de „fotbalul total” al lui Ajax Amsterdam. Sistemul fusese adoptat și de prima reprezentativă din „Țara Lalelelor”.

La turneul final din Argentina, Olanda a avut însă un mare handicap. Pentru că nu a putut conta pe cel mai bun jucător din lume în epoca anilor ‘70. Johan Cruyff avea 31 de ani în 1978 și evolua la FC Barcelona. O întâmplare traumatizantă l-a determinat pe cel care avea să devină și un mare antrenor să nu joace la Cupa Mondială.

În 1977, în timp ce se afla acasă alături de familie, fotbalistul a avut de-a face cu un răpitor.

„Era 17 septembrie și eram acasă, în apartamentul nostru din Barcelona, urmăream un meci de baschet la televizor, când la ușă a sunat ceea ce părea a fi un curier care adusese un colet. Însă când am deschis ușa m-am trezit cu un pistol pus la cap și mi s-a ordonat să mă întind pe burtă. Toată lumea era acasă. Copii erau în camera lor iar bărbatul respectiv i-a spus lui Danny (n.r. - soția) să se întindă și ea pe podea”, povestea Cruyff.

Fotbalistul era derutat și nu înțelegea foarte bine ce se întâmplă. „Am încercat să discut cu el: „Vrei bani? Ce vrei?” Am fost legat fedeleș de o piesă de mobilier, cu o sfoară. Pentru a face asta, tipul a fost nevoit să pună jos pistolul pentru scurt timp, iar în momentul acela, Danny s-a ridicat și a fugit din cameră și din clădire. Nenorocitul a alergat după ea. Eu m-am dezlegat și i-am luat arma, pentru a mă asigura că n-o să mai pună mâna pe ea. Țipam atât de tare, încât începuseră să se deschidă ușile întregului complex. Planul i-a fost dejucat repede.”