Social
O explozie nucleară ar putea scoate din funcțiune 99% dintre sateliți. Efectele s-ar vedea în doar 15 zile
explozie nucleară în spațiu / sursa foto: arhiva EvZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
O singură detonare nucleară la aproximativ 500 de kilometri deasupra Pământului ar putea scoate din funcțiune aproape toți sateliții aflați pe orbita joasă, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea Wisconsin-Madison și Universitatea Princeton.
Simulările arată că 99,4% dintre cei aproximativ 13.300 de sateliți incluși în model ar putea deveni nefuncționali în 15 zile, dacă explozia ar avea loc într-o anumită regiune a Atlanticului de Sud.
Cercetarea, publicată pe platforma științifică arXiv la 6 noiembrie 2026, analizează consecințele unei explozii nucleare de un megaton în apropierea Anomaliei Atlanticului de Sud.
Scenariul este unul ipotetic, nu descrie un eveniment real. Rezultatele atrag atenția asupra vulnerabilității infrastructurii spațiale de care depind comunicațiile, navigația și monitorizarea vremii.
De ce ar fi atât de periculoasă o explozie în spațiu
Principalul pericol nu ar proveni exclusiv din radiația produsă în momentul detonării. Potrivit cercetătorilor, particulele rezultate în urma reacțiilor nucleare ar putea fi capturate de câmpul magnetic al Pământului, formând o centură artificială de radiații.
Aceasta ar continua să expună sateliții la doze ridicate de radiații pe măsură ce aceștia se deplasează pe orbită. Efectele s-ar acumula în timp, iar componentele electronice ale aparatelor ar putea ceda după treceri repetate prin regiunea contaminată.
Anomalia Atlanticului de Sud este relevantă pentru acest scenariu deoarece reprezintă o zonă în care câmpul magnetic terestru este mai slab decât în alte regiuni. În condițiile analizate, acest lucru ar favoriza captarea și menținerea particulelor energetice în jurul planetei.
Cât de repede ar putea fi afectați sateliții de o explozie nucleară
În scenariul principal analizat, cercetătorii au folosit o flotă de 13.306 sateliți și au estimat evoluția defecțiunilor în funcție de expunerea la radiații.
Rezultatele simulării indică o creștere rapidă a numărului de aparate afectate:
- După prima zi: aproximativ 25% dintre sateliți ar deveni nefuncționali.
- După trei zile: procentul ar ajunge la 78%.
- După șapte zile: aproximativ 98% dintre sateliți ar fi afectați.
- După 15 zile: proporția ar urca la 99,4%.
Aceste cifre corespund scenariului în care sateliții au o toleranță la radiații de 40 krad(Si), conform ipotezelor utilizate de autori. Într-un model cu o toleranță de trei ori mai mare, aproximativ 97% dintre aparate ar deveni nefuncționale în 15 zile.
Diferența arată că protecția suplimentară împotriva radiațiilor ar putea întârzia defecțiunile, dar nu ar elimina riscul în condițiile simulate.
De ce contează Anomalia Atlanticului de Sud
Anomalia Atlanticului de Sud este o regiune în care intensitatea câmpului magnetic terestru este neobișnuit de redusă. Particularitățile acestei zone influențează modul în care particulele încărcate electric se deplasează și rămân capturate în magnetosfera Pământului.
Cercetătorii au comparat mai multe posibile locuri pentru detonare și au constatat că poziția exploziei poate schimba considerabil efectele. În scenariul ales pentru analiza principală, detonarea ar avea loc la 500 de kilometri altitudine, deasupra Atlanticului de Sud, la coordonatele aproximative 20° latitudine sudică și 35° longitudine vestică.
Așadar, rezultatele nu înseamnă că orice explozie nucleară produsă în spațiu ar avea aceleași consecințe. Intensitatea și durata efectelor depind de puterea dispozitivului, poziția detonării, distribuția particulelor și caracteristicile sateliților.
Pericolul nu s-ar opri după defectarea sateliților
O altă consecință analizată în studiu este creșterea riscului de coliziuni pe orbita joasă. Sateliții care nu mai pot efectua manevre de evitare ar rămâne pe traiectoriile lor, devenind obstacole pentru alte aparate și pentru resturile spațiale existente.
Modelul estimează aproximativ 20 de coliziuni în primii doi ani după detonare. În plus, după zece ani, în jurul Pământului ar putea rămâne aproximativ 3.900 de fragmente noi rezultate din aceste impacturi.
Manevre suspecte în spațiu. Sursa foto: Arhiva EvZ
Atmosfera ar contribui treptat la îndepărtarea sateliților aflați la altitudini mai mici, prin frânarea orbitală. Totuși, obiectele de la altitudini mai mari ar putea rămâne în spațiu perioade îndelungate.
Starfish Prime, precedentul din timpul Războiului Rece
Cercetătorii amintesc și un episod istoric care demonstrează că radiațiile rezultate în urma unei explozii nucleare în spațiu pot avea efecte de lungă durată.
La 9 iulie 1962, Statele Unite au efectuat testul nuclear Starfish Prime, detonând o bombă de 1,4 megatone la aproximativ 400 de kilometri deasupra atolului Johnston, în Oceanul Pacific.
Explozia a produs o centură artificială de radiații în jurul Pământului. Mai mulți sateliți au fost avariați, iar efectele particulelor capturate în câmpul magnetic terestru au persistat ani la rând.
Diferența față de situația actuală este dimensiunea infrastructurii orbitale. În 1962, numărul sateliților era incomparabil mai mic. În ianuarie 2026, peste 13.000 de sateliți se aflau pe orbita joasă a Pământului, mulți dintre ei concentrați la altitudini de aproximativ 500-600 de kilometri.
Ce servicii ar putea fi afectate
O pierdere masivă a sateliților de pe orbita joasă ar avea consecințe asupra infrastructurii utilizate zilnic. Printre domeniile vulnerabile se numără:
- comunicațiile și serviciile de internet prin satelit;
- monitorizarea fenomenelor meteorologice și colectarea datelor climatice;
- observarea Pământului și supravegherea dezastrelor naturale;
- comunicațiile utilizate de instituții și structuri militare.
Impactul nu ar fi identic pentru toate serviciile. Sistemele GPS și alte servicii de navigație prin satelit utilizează și constelații aflate pe orbite medii, astfel că pierderea sateliților de pe orbita joasă nu ar însemna dispariția automată a întregului sistem global de poziționare.
Totuși, perturbarea infrastructurii spațiale ar putea afecta numeroase activități economice și instituționale care depind de datele și comunicațiile furnizate de sateliți.
Studiul este o simulare, nu o predicție
Lucrarea intitulată „Effects of a Nuclear Detonation in Low Earth Orbit” a fost realizată de Zachary Petersen, Hong Qin, Sarah Thiele și Sébastien Philippe, cercetători afiliați Universității Wisconsin-Madison și Universității Princeton.
Publicată pe arXiv la 6 noiembrie 2026, cercetarea este disponibilă în regim de preprint și nu a trecut încă prin procesul de evaluare științifică independentă (peer review).
Autorii precizează că rezultatele reprezintă o evaluare preliminară, bazată pe modele matematice și pe o serie de ipoteze privind rezistența sateliților la radiații, comportamentul particulelor și evoluția resturilor orbitale.
Concluzia cercetării este că o detonare nucleară în condițiile analizate ar putea provoca pierderi masive ale infrastructurii spațiale, iar efectele ar putea continua mult după explozia inițială.
Recomandările noastre
