„Viaţă şi destin”, de Vasili Grossman, un roman monumental, de aproape o mie de pagini, interzis în fosta Uniune Sovietică şi salvat prin microfilmare, apare săptămâna viitoare la Polirom

Vasili Grossman a murit crezând că opera lui sfârşise în subsolurile KGB-ului. În 1964, la patru ani după ce încercase să publice „Viaţă şi destin” şi la trei ani după ce agenţii îi răscoliseră casa în căutarea manuscrisului, a copiilor şi a maşinii de scris, autorul cărţii care avea să fie numită, fără ezitare, capodopera literaturii ruse din secolul al XX-lea sau echivalentul lui „Război şi pace”, se stingea convins că aceasta nu i-a supravieţuit.

Disperat, Grossman îi trimisese lui Hrusciov o scrisoare în care folosea cuvinte mari, ca „libertate”, „individ”, implorându-l să-i redea propria creaţie. Şeful Politburo-ului, Mihail Sluşov, l-a descurajat însă definitiv în 1962, declarând ironic că această carte, care ar putea stârni mai multă vâlvă decât „Doctor Jivago”, nu va putea fi publicată în URSS în următorii 200 de ani.

La zece ani după moartea autorului (la vîrsta de 59 de ani, din cauza unui cancer la stomac), un prieten, Semion Lipkin, face rost de ultimul exemplar existent, microfilmat de agenţii KGB, şi îl scoate din ţară cu ajutorul cercetătorului rus Andrei Saharov şi al scriitorului Vladimir Voinovici. În 1980, cartea apare în Elveţia, iar în 1988 este permisă publicarea ei în URSS.

Săptămâna viitoare, „Viaţă şi destin” apare şi în limba română, în traducerea lui Laurenţiu Checicheş, la Editura Polirom.

Despre spiritul uman

Scris în anii de după moartea lui Stalin, romanul a fost proiectat ca o continuare a precedentului, „Pentru o cauză dreaptă”, în care tonul acuzator al lui Grossman la adresa regimului este mult mai moderat.

Fundalul cărţii „Viaţă şi destin” este asediul de la Stalingrad, pretext pentru o analiză extinsă şi profundă despre umanitate şi despre cum poate supravieţui spiritul uman în condiţii atroce. Personajul central este un fizician, Viktor Ştrum, a cărui contribuţie va impune URSS- ul ca superputere nucleară.

În jurul lui se conturează alte câteva caractere memorabile şi poveşti dramatice, dintr-o eră a totalitarismului, care a sufocat constant şi cu bună ştiinţă spiritul uman. Universul concentraţionar, ororile războiului, bătălia oamenilor cu foamea, frigul, lagărul, şi cu ei înşişi - aceasta e lumea sumbră din „Viaţă şi destin”.

Criticii şi traducătorii cărţii au găsit suficiente puncte de intersecţie între biografia scriitorului şi personajul său încât să afirme că e o lucrare parţial autobiografică.   

FRAGMENTE

„În creierul de patruzeci de ani al lui Naum Rosenberg se desfăşura o activitate contabilicească de rutină. Mergea pe drum şi socotea: la cei o sută zece de alaltăieri se adaugă cei şaizeci şi unu de ieri, iar, la aceştia, cei şase sute douăsprezece din ultimele cinci zile, deci, în total, şapte sute optzeci şi trei... Păcat că nu ţinuse evidenţa bărbaţilor, copiilor, femeilor separat... Femeile ard mai uşor”.  

TOTALITARISMUL SOVIETIC

Mărturii din „epoca exterminării totale”

Evreu născut în Berdicev, Ucraina (despre localitatea sa natală a scris o nuvelă, „În oraşul Berdicev”, ecranizată ulterior de Aleksandr Askoldov cu titlul „Comisarul”, film interzis până în 1990), absolvent al Institutului de Studii Superioare din Kiev şi al Universităţii de Stat din Moscova, Grossman a experimentat timp de peste 1.000 de zile viaţa pe front, ca reporter de război.

Se oferise voluntar după ce mama sa fusese ucisă de nemţi, împreună cu alţi 20.000-30.000 de evrei. Reportajele sale, publicate în gazeta Armatei Roşii, „Steaua Roşie”, i-au adus un oarecare renume, deşi multe dintre articole au căzut la cenzură şi au fost adunate abia postum. Autorul a relatat despre bătăliile de la Moscova, Stalingrad, Kursk şi Berlin, a însoţit soldaţii când au eliberat lagărul de evrei de la Treblinka şi a coborât în buncărul în care stătuse ascuns Hitler, „pentru suveniruri”.

„Prima jumătate a secolului al XX-lea va intra în istoria omenirii drept epoca exterminării totale, fundamentată pe teorii sociale şi rasiale, a unor enorme pături ale populaţiei europene. Cu o modestie uşor de înţeles, contemporaneitatea trece sub tăcere acest lucru”, rezuma Grossman o epocă cruntă, căreia mulţi nu-i supravieţuiseră.

Romanului „Viaţă şi destin” i-a urmat un alt portret al totalitarismului sovietic, „Panta Rhei” - publicat tot postum - tradus acum câţiva ani la Humanitas.

• Preţul romanului: 55 lei