Albinele au şi ele o modalitate de reproducere mai dramatică decât s-ar crede. Trântorii, care sunt masculii familiei, nu au, din ceea ce se ştie până acum, altă treabă de făcut în viaţa stupului decât să fecundeze matca, singura femelă fertilă din colonie.
Atunci când aceasta este gata de reproducere, zboară afară din stup şi toţi trântorii dau năvală spre ea pentru a se acupla.
In lunile aprilie-iunie, la o săptămână după ce scoate aripi, matca este gata de nuntă. Ea îşi schimbă alimentaţia din lăptişor de matcă în miere pentru a scădea în greutate în vederea zborului nupţial. Apoi, într-o zi cu mult soare, după ce se agită prin stup o vreme, matca iese din stup. La locul nunţii se adună în aer o mulţime de trântori din stupul ei, dar şi din alţi stupi. Fapt ciudat, matca şi trântorii nu dau semne de atracţie reciprocă atunci când se întâlnesc în interiorul stupului, ci o realizează abia după ce ies din stup.
In mod obişnuit trântorii nu mănâncă prea mult, poate din cauză că nici nu fac decât să se învârtă prin stup; cu toate acestea, înainte de a porni în zborul nupţial, ei beau mai întâi miere din abundenţă.
Actul împerecherii este deopotrivă exploziv şi mortal pentru masculul care reuşeşte să se acupleze primul cu femela.
Dar forţa implicată este atât de mare, încât produce desprinderea penisului, care rămâne prins de corpul mătcii, în timp ce masculul se alege cu o plagă prin care hemolimfa (lichidul care este, la nevertebrate, echivalentul sângelui vertebratelor) se scurge afară din corp, iar masculul moare. Dramatic, dar eficient.
Pentru a scădea probabilitatea deformărilor genetice datorate împreunării cu rude, matca se împreunează cu mai mulţi trântori. In cazul in care nu reuşeşte să strângă destul lichid seminal, matca poate repeta zborul nupţial.
Matca întoarsă în stup după nuntă îşi începe munca sa de depunere a ouălor. Ea depune ouă în fundul camerelor pregătite de către albinele lucrătoare. In perioadele de maximă activitate, ea depune zilnic 1500-2000 de ouă, ceea ce înseamnă doua-trei ouă pe minut! Odată "măritată", matca nu va mai părăsi practic niciodată stupul, depunând ouă în continuu până aproape de moartea sa (cu excepţia unor perioade din vară şi din iarnă).
Recomandările noastre
