Ucraina intrase într-o nouă zodie, altfel unică din anii 90, cu primul președinte, Vladimir Zelenski, care a antrenat victoria unui partid nou, Servitorul Poporului, care a realizat singur cu majoritatea, aproape una constituțională.

Rețeta a fost una fundamental anti-sistem, într-o țară vlăguită de războiul din Estul său, din Donetsk și Luhansk, după anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei. Nu au trecut nici 8 luni de la alegerile președintelui și nici 5 de la alegerile generale și deja analiștii pot spune fără multe rezerve numai în pielea actualului președinte să nu fii!

Și nu e vorba despre scăderea dramatică în sondaje – chiar dacă așteptările sunt mult mai mari decât o arată angajamentele livrate față de populație, lupta împotriva corupției și mai ales lupta împotriva oligarhilor nefiind deloc satisfăcătoare. Relația Președintelui Zelenski cu Igor Kolomoiski, patronal Privat bank și lipsa unor gesturi așteptate de detașare de patronul postului unde și-a derulat serialele sale de comedie - inclusiv cel care dă numele partidului său, Servitorul Poporului, și unde juca rolul unu om normal ajuns președinte - a complicat și mai mult situația sa.

 

În discuție a intrat și abordarea Președintelui în raport cu agresiunea militară rusă în Estul Ucrainei, președintele Zelenski anunțând că vrea să încheie conflictul și intrând într-o zonă complexă de manevre în care pare păcălit de către Moscova și în conflict direct cu voluntarii și naționaliștii care au luptat în Donbas și cu reprezentanții Maidanului care l-au răsturnat pe Viktor Yanukovici după retragerea de la semnarea acordului de asociere cu UE, în noiembrie 2013, la Vilnius. Nu e vorba doar despre nemulțumirea generală pentru cedări a societății civile, ci despre oameni sub arme care au murit în linia întâi și a căror colegi de arme supraviețuitori au legitimitate majoră pentru a-l contesta în greșelile și cedările făcute.

 

Nici unul dintre aceste gesturi nu a costat mai mult decât intrarea Ucrainei, a Președintelui Zelenski personal, în marea dezbatere privind situația internă din Statele Unite și procedura de destituire a Președintelui Donald Trump. Zelenski însuși recunoștea că a vrut toată viața sa să fie celebru, dar nu așa. Astăzi, Ucraina se află într-una din cele mai delicate situații în care s-ar putea afla un stat prin această implicare în destituirea președintelui și în lupta politică partizană între cele două mari partide Democrat și Republican în prag de alegeri. Iar lupta se anunță lungă, măcar până în 2020 la 4 noiembrie, când au loc alegerile prezidențiale americane.

 

Între timp, Ucraina și convorbirea telefonică Zelenski Trump – dată publicității de către Casa Albă – este în mijlocul controverselor politice – inclusive promisiunea rostită acolo de către președintele ucrainean că va pune omul său procuror general și acesta va lucre cu Giuliani. Ingerința în alegerea procurorului general independent și combaterea corupției a creat controverse și reserve la Kiev și Bruxelles.

 

Și Ucraina nu are deloc o soartă avantajoasă, din contra: dacă Trump i-a cerut președintelui ucrainean să dea drumul la investigația împotriva lui Hunter Biden – închisă de procurorii ucraineni pentru că nu există fapte, băiatul contracandidatului cel mai probabil al lui Donald Trump pentru un al doilea mandat, fostul vicepreședinte Joe Biden fiind un membru într—un consiliu de administrație a unei companii, Burisma, nicidecum un director implicat în orice tip de malversațiuni – în același timp, procurorul general al SUA caută probe pentru a demonstra teoria conspirației lansată și întreținută pentru a cntracara problemele lui Donald Trump din raportul Muller – susținerea Rusiei și implicarea Rusiei în campania electorală prezidențială de partea lui Donald Trump – și actuala investigație a condiționării/șantajării/implicării Ucrainei, un stat strain, în alegerile viitoare prezidențiale în favoarea sa.

 

Astfel, Președintele Trump a cerut anunțul public al lui Vladimir Zelenski că a declanșat cercetarea penală împotriva celor doi Biden, Joe Biden fiind vinovat că a cerut schimbarea unui procuror corupt care nu făcea investigații anti-corupție, dar despre care s-a spus fără temei că ar fi anchetat firma unde fiul său era membru al consiliului de administrație. O nebunie de caz în care Președintele Trump a trimis pe propriul său avocat, fostul primar de New York Rudy Giuliani, peste instituțiile de politică externă ale statului american, pentru a influența situația și a obține sprijinul pentru campanie prin anunțul anchetării viitorului său contracandidat, în timp ce acum utilizează aceleași instituții, Procurorul general, pentru a demonstra că ucrainenii ar fi plătit raportul britanic care arăta ingerința în campanie a Rusiei de partea lui Donald Trump și de la care s-ar fi pornit în investigația lui Muller – lucru fals pe toată linia.

 

De atâta căutat formule de a obține o victorie electorală la al doilea mandate și a depăși problemele faptice din cazul său, Președintele Trump a ajuns să creadă în propriile teorii ale conspirației și să dorească să le dovedească – sau măcar să le dea parfum de credibilitate – toate pe seama relației cu Ucraina și acțiunilor necesare pentru interesele reale ale statului și poporului american în raport cu Kievul. Ba acțiunea ofensivă e menită să blocheze solicitarea deja formulată de către comisia de control a serviciilor de informații din Camera reprezentanților – controlată de democrați - de a vedea convorbirile și transcripturile întâlnirilor sale cu președintele Rusiei, Vladimir Putin.

 

Ucraina este în postură inconfortabilă și riscă să piardă pe toată linia. Principalul său sprijinitor, Statele Unite, în conflictul său armat și sângeros din estul Ucrainei cu Rusia are toate premizele să fie prins în confruntarea bipartizană a destituirii Președintelui și să nu o ajute, ba chiar să-l târască pe președintele Zelenski în scandal, în timp ce agresiunea din Marea Azov și din strâmtoarea Kerci nu mai este sancționată și lipsa presiunilor asupra Moscovei, venite n primul rând de la Washington, combinată cu voluntarismul Președintelui francez Emmanuel Macron și dorința de a face târguri cu Rusia împing Ucraina chiar în cadrul formatului Normandia în gura lupului, cu posibile pierderi majore pe termen lung.

 

Astăzi Președintele Zelenski se confruntă, mai nou, și cu sondaje de rău augur pentru Ucraina, care consemnează faptul că rusificarea din zona ocupată în Estul Ucrainei s-a desăvârșit. Dintre cei rămași sub ocupația trupelor ruse și pro-ruse din regiune, în urma agresiunii militare din Estul Ucrainei, o majoritate simplă doresc unirea cu Rusia. E adevărat că mulți au părăsit regiunea cuprinsă de conflict, ucrainenii revenind în zona aflată sub controlul autorităților legitime de la Kiev, în timp ce sondajul s-a efectuat într-o situație precară, în care, în zona ocupată, presiunea milițiilor locale ruse și proruse face ca și răspunsurile să poată fi alterate de această situație. Dar altfel, rezultatele sunt îngrijorătoare pentru Kiev!

 

În sondajul efectuat între 7-21 octombrie de New Image Marketing la comanda Institului Ucrainea al Viitorului și ziarul Dzerkalo Tyzhnia pe 1606 respondenți, 800 din Donetsk și 806 din Luhansk, zonele ocupate, cu eroare de 3,2%, 50,9% vor unirea cu Rusia și 13,4% un statut special în cadrul Rusiei. Doar 5,1% vor ca Ucraina să reia controlul asupra teritoriului în varianta anterioară lui februarie 2014, în timp ce 13,4% vor un statut special în cadrul Ucrainei și 16,2% actualul statut de independență.

 

Numai în pielea Ucrainei lui Zelenski să nu fii!