Regimul Erdogan duce Turcia pe același drum pe care a mers cândva bogata și prospera Venezuela la o inflație de 1.000.000%. Ce face Europa?

Un comentariu de Matthew Karnitschnig pentru Politico.eu.

Se pare că Allah pariază pe Dolar.

Aproape o săptămână s-a scurs decât un Recep Tayyip Erdogan livid a tunat în direscția Washingtonului: „ei au dolari, noi îl avem pe Allah”.

Până acum, Atotputernicul nu a fost de prea mare ajutor. Și deși liderii europeni declară că ar vrea să sară în ajutor (ultimul lucru de care are nevoie UE în acest moment este o Turcie destabilizată), nu pot face nimic altceva decât să privească.

Pe de o parte, nu există nici o voință politică de a se implica. Poziția agresivă a lui Erdogan față de vecinii europeni ai Turciei în ultimii ani, mai ales de Germania, a minat capitalul liderului de la Ankara în Europa.

Deși sunt numeroși cei care, în Europa, se tem că criza din Turcia va pune în pericol acordul UE cu Ankara privind imigranții, acest lucru este foarte puțin probabil. Motivul: Erdogan are nevoie mai mult ca oricând de devize forte.

Chiar și expunerea mai multor bănci europene mari față de Turcia este improbabil să schimbe calculul politic al Europei. În ciuda temerii investitorilor în legătură cu pasivele care se ridică la circa 150 de milioane de euro, expunerea reprezintă doar o fracțiune din portofoliul global de credite al sectorului. De aceea, JP Morgan descrie riscul Turciei pentru băncile europene drept „semnificativ, dar gestionabil”.

Expunerea comercială a Europei față de Turcia este de asemenea limitată: cea din urmă nu deține decât 1,6% din exporturile germane, de exemplu.

Economiștii prezic că dacă Turcia se menține pe actuala traiectorie, va avea nevoie de o formă sau alta de salvare. Însă mecanismele de salvare ale Europei nu se referă decât la țările membre.

Chiar dacă UE ar putea ajuta Turcia, Erdogan ar refuza să accepte condițiile legate de un atare ajutor, cum ar fi de exemplu tăierile importante de cheltuieli.

Criza din Turcia, rezultat al unor ani lungi de politici bugetare și monetare haotice, i se „datorează” aproape în întregime lui Erdogan. Și o mare parte din ceea ce face situația atât de periculoasă pentru Turcia este tocmai faptul că Erdogan este singurul care are puterea de a repara lucrurile.

Este puțin probabil că o va face în viitorul apropiat.

În loc să încerce găsirea unui compromis cu administrația Trump în legătură cu deținerea unui pastor american în Turcia, Erdogan se îmbățoșează, semnalând în această săptămână că se pregătește de „război”. Marți, el a declarat că turcii vor boicota iPhones-urile. De asemenea, el i-a înfierat pe criticii interni din Turcia, numindu-i „trădători” și „teroriști economici”.

Și mai important încă, liderul turc nu a arătat nici o disponibilitate de a lua măsuri politice dificile, cum ar fi creșterea ratelor dobânzilor, stăpânirea inflației și stoparea prăbușirii lirei. Aceasta ar implica punerea în practică a unor măsuri care ar frâna puternica expansiune economică a Turciei, care l-a ajutat pe Erdogan să-și consolideze puterea.

Cu Miisterul de Finanțe aflat acum sub controlul ginerelui lui Erdogan și cu banca centrală lipsită total de independență, Turcia și-a pierdut credibilitatea în fața numeroșilor investitori internaționali.

În timp ce lira și-a stopat căderea liberă (moneda a pierdut peste 40% de la începutul anului), puțini sunt cei care cred că criza monetară din Turcia este aproape de sfârșitul său. Singura problemă este de a ști dacă dificultățile monetare se vor transforma într-o criză financiară, economică și politică mai mare.

„Cauza fundamentală a devalorizării lirei nu a fost rezolvată și de aceea mă tem că ceea ce vedem acum nu este decât o pauză temporară”, a declarat Ulrich Leuchtmann, expert în studii monetare la Commerzbank din Frankfurt. „Câtă vreme cauzele nu au fost tratate, lucrurile vor continua.”

În timp ce inflația a ajuns la 15% și continuă să crească, mulți își pun întrebarea cât timp va mai putea rezista Erdogan. Clasa de mijloc din Turcia, care a votat masiv pentru Erdogan, deține o mare parte din economiile țării, care se evaporează în contextul creșterii inflației. Dacă turcii nu au resimțit încă usturimea crizei monetare, o vor simți în curând.

Până acum, numeroase companii au profitat de dobânzile favorabile pentru a contracta împrumuturi în dolari și în euro, un factor cheie al dezvoltării economiei turce în ultimii ani. Prăbușirea lirei pune grav în pericol capacitatea de a le achita. În plus, criza turcă implică o refinanțare a împrumuturilor, în condițiile în care găsirea de credite noi va fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

O altă îngrijorare este legată de petrol. Turcia este un importator net de petrol, care se negociază în dolari.

„Acest lucru va avea un impact economic important”, a prezis Leuchtmann.

Într-una dintre rarele critici aduse lui Erdogan, grupurile de oameni de afeceri turci au cerut guvernului să ia măsurile necesare pentru a începe rezolvarea crizei, mai ales să pună punct diferendului cu Washington și să mărească ratele la dobânzi.

Date fiind aceste presiuni și de perspectivele dezastruoase ale Turciei, anumiți observatori cred că nu este decât o chestiune de timp până când Erdogan va schimba direcția. Ei prezic că acesta va sfârși prin a cere ajutorul Fondului Monetar Internațional.

Totuși, retorica sa sugerează cotnrariul. De-a lungul anilor, Erdogan a criticat FMI, care a împrumutat Turcia o lungă perioadă de timp.

A accepta un plan de salvare din partea FMI l-ar obliga pe liderul turc să renunțe la afirmațiile sale potrivit cărora Turcia se poate descurca singură, ceea ce ar constitui o recunoaștere a propriei incompetențe.

Nu este un gest ușor de făcut pentru un lider autoritarist. Să ne uităm la Venezuela, o altă țară în care conducătorii s-au opus FMI și au acuzat Occidentul că duce un „război economic” împotriva ei.

În ciuda agravării crizei, țara latino-americană continuă să solicite un plan de salvare internațional și FMI prevede că hiperinflația va atinge anul acesta 1.000.000%.

Dacă Erdogan urmează exemplul Venezuelei, cu adevărat numai Allah va mai putea salva Turcia.